Ce fericit(a) sunt….cred ca am intalnit partenerul ideal. El este cel pe care il asteptam…ma completeaza. Imi indeplineste toate cerintele. Ma face sa ma simt asa cum nimeni nu a mai facu-o…
- Cum se face ca atunci cand spui asta ceva in interiorul tau se misca?
- Cum se face ca atunci cand simti asta, brusc ceva in mintea ta iti semnalizeaza ca ceva nu este in regula?
- Cum se face ca totusi chiar daca simti ca el sau ea este cel dorit, brusc realizezi ca ai nevoi care nu iti sunt satisfacute?
Ceea ce tu crezi despre el si despre relatia ta se petrece doar in mintea ta. Traiai intr-un vis, realitatea ta este cu totul alta.
Ai proiectat dorintele tale, visele tale si cu stupoare realizezi ca realitatea este cu totul alta. Si uneori chiar daca stii ca nu este asa de perfect precum crezi, negi. Vrei sa faci totul pentru a fi asa cum tu iti doresti.
Ne apuca teama atunci cand ne dam seama ca totusi lucrurile nu sunt asa cum noi credeam.
Am dat si am tot dat, dar de primit nu am primit decat firimituri. Realizam ca avem nevoi nesatisfacute.
Ne scoatem armele, atacam, cerem si ce se intampla? Ne aratam disperarea. iar din disperare incercam sa folosim tot felul de tehnici negative pentru a abtine ceea ce ne dorim de la partener.
Vrem sa ne iubeasca mai mult, vrem mai multa atentie, mai multa afectiune.
Daca suntem nemultumiti devenim irascibili, critici si distanti. Atacam si il invinovatim pe celalalt.
- “De ce nu…?”
- “De ce faci intotdeauna…?”
- “Tu niciodata…?”
Cam asa incepe atacul verbal asupra partenerului in momentul in care ne dam seama ca el nu este cel pe care noi il credeam. Cautam sa facem asta doar pentru ca vrem sa incercam sa-l determinam pe partener sa fie mai cald, mai iubitor, mai afectuos, mai tandru.
Vrem si ne dorim ca el sa fie la fel ca la inceput. Il atacam crezand in sinea noastra ca daca facem asta el se va intoarce catre noi si la manifestarile de iubire de care am beneficiat la inceputul relatiei.
- Ce ne face sa credem ca daca provocam suferinta partenerului acesta se va comporta mai bine?
- Care sunt motivele pentru care nu putem comunica partenerului ce avem nevoie?
- Ce ne impiedica sa-i spunem ca avem nevoie de mai multa afectiune, mai mult sex, libertate sau orice alt lucru?
Exista o explicatie care si pe mine m-a impresionat. Inca de mici invatam ca daca plangem obtinem ceea ce ne dorim. Ca bebelasi de exemplu nu stim sa ne exprimam nevoile prin cuvinte.
Daca aveam nevoi care nu ne erau satisfacute ceea ce puteam face era sa deschidem gura si sa plangem. Si cu cat tipam mai tare cu atat obtineam mai repede atentia dupa care tanjeam.
Succesul acestei tehnici folosite in copilarie ne ramane impreganata in minte. Asa invatam ca daca suntem frustrati ce avem de facut este sa provocam pe cei din jurul nostru. In acest fel ne asiguram victoria. Obtinem ceea ce ne dorim putrandu-ne intr-un mod dezagreabil. Obinem atentia dupa care tanjim.
Cand eram bebelusi in leagan, mama era cea care se apleca asupra noastra si ne intuia nevoile. Astfel noi ca si adulti am invatat ce celalalt trebuie sa stie care sunt nevoile noastre fara ca noi sa le comunicam.
Ce se intampla?
Atunci cand partenerii nu isi spun unul altuia ce nevoi au si se critica reciproc dragostea si cooperarea dintre ei dispare, iar in locul lor apare tendinta de a lupta pentru putere.
Astfel fiecare partener incearca sa il forteze pe celalat sa-i indeplineasca nevoile. Si cu toate ca stiu ca nu este bine pentru relatia lor ei persevereaza.
Fac asta pentru ca la nivel inconstient le este teama ca daca nu li se raspunde la nevoi, vor muri. Cu toate ca rezultatele nu sunt cele pe care le asteapta, ei repeta comportamentul, ineficient in mare parte.
Unele cupluri raman tot timpul in aceasta stare de anxietate si ostilitate. Isi perfectioneaza abilitatea de a-si perfora scuturile de aparare unul altuia si isi distrug reciproc sufletele.
Care sunt consecintele luptei pentru putere?
Atunci cand ne luptam cu partenerul, viata de cuplu pare haotica. Nu stim de unde incep conflictele si cand se termina. Intru-un final, toate acestea duc la moartea dragostei dintre parteneri.
Socul, momentul adevarului este dureros. Ajungem sa ne intrebam cine este cel langa care stam.
Dupa soc urmeaza negarea. Suntem atata de dezamagiti, incat nu vrem sa vedem adevarul. Facem tot posibilul sa vedem calitatile partenerului intr-o lumina pozitiva.
Negam o perioada de timp dupa care ne simtim tradati. Constatam ca cel de langa noi s-a schimbat, nu mai este cel pe care l-am cunoscut. Noi ne imaginam ca partenerul era intr-un fel, insa acum constatam cu stupoare ca el este altel. Natura lui adevarata incepe sa iasa la iveala.
In acest stadiu unele cupluri renunta la lupta, iar altele aleg sa negocieze. Isi spun cam asa: “daca tu faci asta, eu voi face asta”
Daca nici negocierea nu isi are sensul apare disperarea. Cuplurile care ajung intr-o asa etapa nu mai au speranta de a-si gasi fericirea sau dragostea in acea relatie.
In acest punct al relatiei, cele mai multe cupluri isi pierd speranta, divorteaza sau se depart. Cei care totusi aleg sa ramana impreuna incearca sa isi gaseasca fericirea inafara relatiei. Foarte putine cupluri gasesc o modalitate de a solutiona lupta pentru putere.
De ce ajungem sa luptam in relatie?
Ne alegem partenerii din doua motive principale. In primul rand alegem trasaturile persoanelor care ne-au crescut, iar in al doilea rand el compenseaza trasaturile pozitive ale noastre care au fost eliminate in perioada copilariei.
Incepem relatia crezand ca partenerul nostru va deveni un parinte surogat si ne va compensa toate lipsurile din copilarie. Credem ca tot ce trebuie sa facem este sa avem o relatie apropiata si de durata.
Ajungem sa ne dam seama ca nu avem ce ne dorim. Credem ca partenerul ne ignora intentionat nevoile.
Asta ajunge sa ne infurie, moment in care ajungem sa vedem trasaturile negative ale partenerului. Apoi incepem sa proiectam asupra lui trasaturile negative ale noastre care le-am negat.
Pe masura ce situatia se inrautateste consideram ca cea mai buna modalitate de a ne forta partenerii sa ne satisfaca nevoile este sa fim dezagreabili si irascibili asa cum eram in copilarie. Credem ca daca vom tipa suficient de mult, partenerii nostri vor veni sa ne salveze.
Daca toate astea nu functioneaza, adica daca nu ne putem ispiti, pedepsi sau seduce partenerii pentru ca ei sa aiba grija de noi, ne vom confrunta cu o temere mai teribila decat oricare alta, teama de moarte.
Cum putem evita lupta pentru putere in cuplu?
Primul pas este constientizarea modului si motivelor care au stat la baza alegerii partenerului cat si a motivelor pentru care reactionam agresiv fata de partener. Trebuie sa constientizam suferintele care ne-au marcat in copilarie, cum putem sa le vindecam.
Afla cine esti tu cu adevarat, inainte a a arunca vina pentru nefericirea ta asupra partenerului tau.