Inca de cand suntem mici suntem invatati ca in viata e bine sa facem anumite lucruri ca de exemplu ni se spune cum sa ne comportam, ce sa facem, ce sa simtim. Ni se explica cum e bine sa ne alegem partenerul, cand trebuie sa ne casatorim, sa facem copii.
Totul trebuie facut. Nu avem voie sa ne abatem de la ce ni se spune. Trebuie facut si gata.
Ajungem sa credem cu atata tarie in ce ni se spune incat toata viata noastra este planificata in cele mai mici detalii. Stabilim inca dinainte de a fi cazul la ce facultate vom merge, la ce varsta ne vom casatori, cand vom face copii.
Suntem invatati sa facem totul, insa nici o clipa nu ne invata cineva cum sa fim noi insine.
Intotdeauna trebuie sa facem ce vor altii, cum vor ei. Ne concentram pe nevoile celorlalti si mai putin pe ale noastre.
- Ce inseamna sa fii tu?
- Care sunt nevoile mele?
- Care sunt dorintele mele?
- Cum vreau sa fie viata mea?
- Ce imi doresc eu de la viata?
- Ce imi doresc de la partener?
- Ce imi doresc de la relatie?
Ti-ai pus vreodata toate aceste intrebari, fara ca macar o secunda sa te gandesti la cineva?
In cazul in care nu ai facut asta, fii convins nu traiesti nici macar o clipa pentru tine. Traiesti pentru cei din jur, pentru partener, pentru parinti
Totul se invarte in jurul lor. Te inlaturi singur din viata ta. Traiesti pur si simplu ca un robot. Te misti mecanic si faci totul mecanic, programat.
Imi aduc perfect aminte cum imi spunea mama mea “sa imi vii acasa cu un barbat catolic”, “sa nu iti iei barbat frumos pentru ca vei suferi”, “ pana sa te casatoresti sa ai doar un barbat, maxim doi, altfel esti o curva, asa spun cei din jur”, “in fata barbatului trebuie sa taci”, “daca esti pretentioasa nu te vrea nimeni”, “trebuie sa lasi de la tine”….si multe alte convingeri care mi-au distrus viata.
Bine ca mi-am dat seama de ele. Stiam de mult ca asa fac, insa am tot seperat ca lumea e asa cum o cred eu.
In minte mea credeam ca daca sunt buna, daca nu sunt pretentioasa, daca nu cer prea mult, daca tac, daca nu ma cert, daca nu fac scandal, daca si multe altele sunt o femeie dorita. Sunt femeia ideala.
Atat de multe greseli. Sper ca voi sa invavati ceva din asta, asta este tot ceea ce imi doresc.
Stiu, intotdeauna gasim vinovati, Da, in mare parte cei din jurul nostru vinovati de asta. Parintii pentru ca ne-au crescut intr-un anume fel pe care ei l-au stiut. Asta au stiut ei sa faca pana la urma.
Ce avem noi de facut este sa ne luam bagajelul si sa ne intrebam daca toate cate ne-au invatat ne foloseste la ceva? Daca ceea ce stim se potriveste interiorului nostru si ne multumeste.
Unde am gresit eu?
Credeam in sinea mea ca ceea ce stiu eu si ce am invatat in famile este ceea ce am nevoie. Aveam senzatia ca stiu reteta magica a fericirii. Eu eram femeia ideala in mintea mea, ma credeam o regina, eram deosebita.
Cum se spune “femeia ideala este gospodina acasa, doamna in societate si curva in pat”. Eu asa ma credeam, eram mandra de mine, cel putin asa credeam.
Mi-am dat seama ca nimic din ce faceam nu se potrivea interiorului meu. Eram trista si nefericita. Simteam ca nu sunt eu. Ma simteam apasata de viata mea. O duceam ca pe o cruce si imi spuneam in sinea mea “daca Dumnezeu mi-a data asta, inseamna ca asta trebuie sa duc”.
Credinta, educatia, valorile, si convingerile eronate mi-au ghidat viata. Nu le-am lasat din mana nici macar atunci cand mi-a fost foarte rau. Am crezut cu tarie in ele mai mult decat in mine.
Nu m-am oprit decat atunci cand am fost la pamant, dar m-am oprit si asta conteaza cel mai mult. Am lasat trecutul in urma si pentru asta sunt mandra.
Ce am facut?
In primul rand m-am contactat la realitate. Eu credeam una despre viata, insa ea imi oferea cu totul altceva. E ca si cum eu incercam sa joc monopoly cu piese de remy. Exact asa mi s-a intamplat. Acum stiu ca nu avem cu sa facem asta.
Imi era frica sa imi declar nevoile in fata partenerului. Credeam ca daca nu cer si doar ofer, asta ma face femeia visurilor oricarui barbat. Total gresit. Ce fac acum? Imi spun nevoile, imi declar dorintele si ma sigur ca ele imi sunt indeplinite.
Mai multi imi sustin punctele de vedere si le apar cu orice pret. Stabilesc limitele peste care cineva poate trece sau nu in viata mea.
Am invatat ca in viata trebuie sa existe un echilibru. Asta inseamna ca ofer celui de langa mine, insa daca primesc prea putin, sau ceea ce nu consider ca merit, imi iau bagajele si merg mai departe. Ma gandesc ca nu este persoana potrivita pentru mine, ca eu sunt cea mai importanta persoana pentru mine in viata asta.
Cred cu tarie ca daca partenerul te iubeste nu te face sa suferi. A iubi insemna acum cu totul altceva pentru mine. Este adevarat fiecare dintre noi avem modalitati diferite de a iubi, insa noi trebuie sa le alegem pe cele care se potrivesc interiorului nostru. Suntem doar niste trecatori in viata asta si pentru ce sa ne tinem unul langa celalalt daca nu ne potrivim?
Stiu ca o relatie insemna a fi egali, a trai in echilibru. Pentru mine acum nu mai exista convingerea ca el “este barbat”, “barbatii cateodata inseala”, trebuie sa-i faci pe plac unui barbat”, “el este barbatul in casa si trebuie sa-l tii langa tine”. Nu, acum el va trebui sa ma tina langa el. Am renuntat la toate tehnicile de seductie, la toate siretlicurile si formele de manipulare. Mi-am propus sa fiu eu, asa cum sunt, naturala,originala.
Ma arat asa cum sunt, atata in fata prietenilor cat si in fata partenerului meu. Fac doar ceea ce simt si ce doresc. De fiecare data cand am de luat o decizie, ma gandesc intai la mine, incep si ma intreb ce am eu nevoie, ce imi place, cum vreau si ce vreau, fara sa il ranesc pe celalalt. Imi declar nevoile pur si simplu si astept intelegere si acceptare.
Am constientizat ca am nevoi, dorinte. M-am concentrat pe interiorul meu. Asta este tot ceea ce conteaza. Mi-am dat voie sa fiu egoista atunci cand simt aceasta nevoie . Ma las purtata de mine si nu de cei din jur.
Am invatat sa fiu buna atunci cand cineva merita, am invatat sa fiu rea daca este nevoie. Mi-am dat voie sa tip si sa fiu isterica daca asta inseamna sa imi apar drepturile. Imi stabilesc clar limitele si ma declar asa cum sunt.
Am ajuns la concluzia ca cine ma vrea ma vrea asa cum sunt. La fel voi face si eu. Daca cel de langa mine va fi asa cum eu imi doresc si nici o clipa nu voi depune eforturi sa il schimb.
Sunt multumita si fericita. Nimeni niciodata nu va sti mai bine decat mine ce am eu nevoie.
Eu sunt stapana vietii mele si nu permit nimanui sa imi spuna cum sa fiu si ce sa fac.
Stiu cine sunt, ma accept asa cum sunt. Stiu ca am foarte multe calitati si defecte. Sunt fericita cu mine, nu am nevoie de fericire din alta parte. Acum vine din interiorul meu….in sfarsit.
Nu mai alerg dupa iubire, acceptare si sunt pregatita pentru orice.
Sunt mai puternica ca niciodata…in sfarsit sunt EU!