Care sunt clasicele probleme În relația de cuplu?
Una dintre cele mai frecvente probleme întâlnite este cea în care partenerii se plâng deoarece celălalt s-a schimbat. Și ar fi bine dacă s-ar întâmpla ca schimbările să fie pozitive, cum ar fi normail într-o relație sănătoasă în care gradul de intimitate și coeziunea dintre parteneri determină aceste schimbări, însă de cele mai multe ori schimbările sunt în sens negativ. Acesta este și subiectul scrierii mele de zi și aceasta este povestea de la care a luat naștere.
„Sunt căsătorită de un an jumatate și am un băiețel de 8 luni. Înainte să mă căsătoresc soțul meu se comporta foarte frumos cu mine, venea zilnic la mine chiar dacă între noi era o distanță de zeci de km.
Menționez faptul că după căsătorie a început să strige la mine, să îmi spună că sunt proastă, să nu mai merg la masterat, deși mai aveam câteva luni până la finalizare, etc.
Am avut cea mai urâtă sarcină din punct de vedere psihic, am plâns foarte mult, nu era zi să nu îmi vorbească urăt, deși nu îi înțelegeam comportamentul. După ce am născut s-a comportat și mai urât…ba chiar a început și să mă bată. Motivul nu îl înțeleg, mi-a fost foarte greu, nu mă ajuta deloc, bebelușul nu dormea decât 2-3 ore /noapte, eu mă trezeam mereu, ziua făceam mâncare, curățenie, spălam, călcam, baie la bebe, mâncărică..de toate…mi-a fost foarte greu neavând nici un sprijin, o vorbă bună măcar.
Când vreau să vorbesc cu el, efectiv mă ignoră, cu bebelușul nu petrece deloc timp…vine de la servici, mănâncă și se așează în fața calculatorului.
Singurele persoane cu care comunică foarte mult sunt părinții lui și colegele de la servici (foste prietene) cu care împărtășeste absolut orice lucru, chiar și ce se întamplă în familia noastră.
Nu mai suport relatia aceasta, aș vrea să plec…dar nu știu ce să fac, nu știu de ce s-a schimbat imediat după căsătorie? De ce mă consideră o marionetă? De ce încă îl iubesc? De ce nu îi pasă de suferința mea?” ENDE OF STORY
De ce s-a schimbat?
De ce nu mai este la fel?
Câtă tristețe, câtă nemulțumire și câtă suferință. Oare merită? Ce satisfacții are o astfel de persoană care trăiește în această atmosferă? Cu ce se hrănește în fiecare zi?
Zilnic citind astfel de mesaje mă întreb „de ce cineva stă într-o astfel de relație?” Și ce găsesc sunt doar scuze puerile, doar motive lipsite de sens.
Hai să o luăm cu începutul. Deci relația era ok înainte de căsătorie. Minunatul eveniment s-a desfășurat conform traditiei, adica cununie, nasi, biserica juraminte si petrecere. Tinerii sunt la casele lor. Relația funcționează bine o perioadă, până într-o zi când unul dintre parteneri se schimbă brusc. Nimic nu îi mai place, nimic nu îi mai convine. Se poartă urât, jigneste, umilește sau apelează la agresivitate verbală și psihică. Atmosfera devine de nesuportat. Și ca totul să fie în regulă, mai toarnă și un copil. Relațiile devin din ce în ce mai tensionate.
Asta este relație?
Cum să stai să suporți așa ceva?
Ce te reține să spui lucrurilor pe nume?
De ce continui să te agresezi?
Cine îți face rău dacă nu tu însuți?
El s-a schimbat și mie mi se pare asta un lucru absolut normal. Oamenii se schimbă. Este împotriva firii umane să crezi că oamenii rămân tot timpul la fel. Nevoile noastre se schimbă deoarece cu fiecare zi, cu fiecare lună și cu fiecare an experimentăm tot mai multe lucruri. Informațiile și experiențele din jurul nostru ne dezvoltă și lărgesc viziunile pe care le avem despre viață. Pentru unii în sens pozitiv, pentru alții în sens negativ.
Unii o iau razna, alții devin mai înțelepți. Fiecare după cât îl duce mintea.
Unii oameni nu acceptă asta și nivelul de agresivitate internă creste. Și atunci unde descărcăm această agresivitate dacă nu pe cel ce este aproape de noi? Unde ne manifestăm așa cum suntem dacă nu în sânul familiei? Pe cine găsim țap ispășitor pentru problemele noaste dacă nu pe partenerul de cuplu?
Aceste persoane cu știu cum să facă față situațiilor și schimbărilor cu care se confruntă în fiecare zi. Acumulează energie pe care nu sunt capabili să o descarce în mod constructiv. Mintea lor este inundată de probleme si pentru că nu știu să fie responsabili pentru ele, le aruncă în cârca celuilalt. Și uite un mod foarte subtil de a ne absolvi de responsabilitățile pe care le avem ca și adulți.
Din punctul meu de vedere, un astfel de cuplu este sortit eșecului. Fără o profundă conștientizare și analiză, fără un ajutor specializat și bine orientat, un astfel de mariaj este sortit pieirii. Însă cred că încă din faza incipientă în acest caz erau probleme. Doar că partenera lui nu le-a putut sesiza sau nu vrut să le sesizeze. Uneori din dorința de a fi fericiți, aruncăm în spate ceea ce ne doare, trăind cu dorința arzătoare că pe parcurs lucrurile se vor schimba și vor fi așa cum ne dorim.
Legătura oficializată, jurămintele, dorința de a fi fericiți și împliniți, presiunile la care suntem supuși din exterior, ne fac să gândim că a avea o relație, ca a fi fericiți și împliniți înseamnă să suferim, să trecem cu vederea, să nu punem la suflet ceea ce se întamplă uneori în viața noastră. Acceptăm să fim orbi cu bună credință. De fapt ne sabotăm singuri fericirea. Și uite așa trăim ani buni în suferința și ne hrănim cu iluzii.
Dacă este să ne referim la acest caz, aș putea spune urmatoarele:
– el este un bărbat nefericit, ea este o femeie nefericită și ambii trăiesc o dezamăgire totală în acestă relație.
– atmosfera este una tensionată, iar copilul trăiește și interiorizează această atmosferă care este una total nepotrivită pentru a crește un copil. Știu, multe mame consideră că acel copil are un tată, care din punctul meu de vedere mai bine nu ar exista.
– cu timpul fiecare dintre cei doi vor cădea într-o depresie profundă și cu urmări destul de grave pe termen lung.
– Fiecare dintre cei doi parteneri pierd timp prețios pe care l-ar putea folosi fiecare în scopuri personale. De exemplu fiecare ar putea fi fericit cu altcineva, chiar dacă împreună au un copil. Pentru copii este important ca ambii părinți să fie responsabili. Degeaba părinții sunt împreună, dacă sunt nefericiți. În plus relația părintilor ar trebui să fie un model pentru un copil, iar o astfel de relație nu cred că este un exemplu pentru viitorul acestui copil.
Oamenii așteaptă în general soluții magice la problemele cu care se confruntă. Fraților, nu există așa ceva. Ce există și știu sigur, există soluții pe care trebuie să le căutăm și să le punem în practică. De unde începem? Începem cu prezentul, adică cu ziua de azi și cu o mică analiză a modului în care lucrurile s-au schimbat în relația noastră.
Cu toții avem o relație frumoasă la început. Bun, a fost frumos, a fost ca în vis, el era un zmeu, ea o prințesă. Bun, dacă acea perioadă a luat sfârșit, dacă el s-a transformat într-un balaur și ea într-o vrăjitoare, de ce să rămanem acolo? Care sunt mulțumirile și satisfacțiile?
Primul pas deci este analiza situației în care te afli. Al doilea lucru pe care trebuie să îl iei în considerare, este să porți o discutie cu partenerul tău, una sinceră, deschisă și la subiect. Lasă la o parte frica și centreză-te pe tine. Spune-i direct și în față ceea ce te doare și deranjează, ceea ce vrei să se schimbe. Vezi care sunt reacțiile lui sau ei. Simiți că vrea să lucreze împreună cu tine pentru a face ca viața voastră să fie așa cum vă doriți? Simți că îți împărtășește sentimentele și nevoile și este aproape de tine? Dacă da oferă o șansă acestei relații, dacă nu cred că este timpul să îți pui un semn de întrebare cu privire la modul în care vor continua lucurile între voi. Nu este simplu, însă toate acestea fac parte din viața noastră. Și chiar dacă este un copil la mijloc, caută soluții. De regulă cel mai responsabil face asta.
Dacă oamenii s-ar manifesta așa cum sunt, dacă și-ar da voie să își manifeste Sinele lor autentic, soluțiile ar apărea fără doar și poate.
Mai mult dacă partenerii ar înțelege că de fapt a ști să iei decizii prespune să fii matur, iar a fi matur înseamnă să fii responsabil, orice fel de problemă ar fi un mizilic. Viața nu înseamnă fericire pe linie. A crede că trebuie să fii fericit, că problemele nu există, este ca și cum am crede că trebuie să fie în fiecare zi soare și știm prea bine că nu este așa. Sunt zile în care plouă, zile în care soarele ne mângaie de după nori și la fel este și în viața noastră.
Dacă o relație nu mai funcționează, nu mai funcționează. Fă tot ceea ce crezi că poți face, oferă tot ceea ce ai și când simți că nu mai ai putere, când șimti că nu mai ai enegie de investit într-o așa relație, alege să fii singur și fericit, decât într-o relație în care te simți singur și nefericit. La ce bun și ce folos ai să stai lângă cineva care nu îți oferă nimic bun? Și mă mir că există oameni care își etaleaza suferințele, relații în care sunt nefericiți, abuzați și ei susțin că își iubesc partenerul. Fraților, nu există așa ceva. Iubirea înseamnă frumos, în iubire nu există suferință. Partenerul nu te face să suferi, ci face tot ce îi stă în putere să te facă fericit în fiecare zi.
Deci, ai analizat, ai discutat, ai tras concluzii. Mergi mai departe cu el dacă simți că și el își dorește asta. Dacă nu alege să mergi pe drumul tău, asumă-ți responsabilitatea vieții tale și fă-ți-o așa cum simți că ai tu nevoie și cum poți.
Alege să fii cu cineva care te merită, alege să fii cu cineva care îți răspunde așa cum tu ai nevoie, alege să oferi cuiva care merită ce ai tu de oferit, alege tot ce este mai bun, alege pozitivul în viața ta. În viață este ca și când am face o alegere legată de vacanță.
Cu ce alegem să călătorim?
La ce clasă?
Ce destinație?
Tu ce alegi in viata ta?
Stii sau te-ai gândit vreodată că ai posibilitatea de a alege?
Dacă ți-a plăcut articolul lasă-mi un comentariu…părerea ta contează pentru mine.