Sunt intr-un impas conjugal si am nevoie de sprijinul unui specialist, dar nu stiu cum sa procedez ca sa nu gresesc. De aceea apelez la sfatul dvs.
Pentru a va face cat de cat o imagine a ceea ce se intampla, voi incerca in cat mai putine cuvinte posibil sa prezint o scurta istorie a relatiei mele.
Suntem casatoriti din anul 1994 si avem impreuna un baiat de 17 ani , dar mai avem unul de 22 de ani, care este numai al meu din prima casatorie (prima sotie mi-a decedat).
Sotia mea fost si ea orfana de mama de la varsta de 12 ani, fiind crescuta de o matusa (sora mamei), pe care eu am cunoscut-o destul de putin, cu toate ca a trait pana in anul 2012, dar care cred ca avea probleme psihice, poate chiar paranoia. Spun asta deoarece in momentul in care m-am casatorit cu sotia mea, ea nu mai avea nici un fel de relatie cu matusa ei, fiindca aceasta, pe la varsta de 21 de ani a acuzat-o (nu chiar direct, ci mai mult aluziv) ca ar avea o relatie cu unchiul ei (sotul matusii), fapt pentru care a fost nevoita sa paraseasca familia de adoptie (adoptie neoficiala) si sa se stabileasca si intretina singura. Probabil aceste evenimente din viata ei au generat o serie de sentimente de vinovatie, care inca de la inceputul relatiei noastre au fost cauza multor stari de dezechilibru emotional si stari tensionate in cuplu, manifestate in general printr-o lipsa de incredere din partea ei. Recunosc ca au nu am stiut sa gestionez aceste situatii, decat printr-o atitudine intelegatoare si prin efortul de a crearea unui climat familial echilibrat, considerand ca aceasta i-a lipsit. Daca la inceput aceste stari erau episodice, acum sunt aproape permanente. In anul 2002 am incurajat-o si sprijinit-o sa urmeze cursurile unei facultati de psihologie, crezand ca aceasta o va ajuta, in primul rand sa constientizeze mai usor propriile probleme si eventual sa le rezolve. Am avut dreptate doar partial. Unele le constientizeaza, altele nu, dar de rezolvat nu s-au rezolvat. Din anul 2006, de cand a terminat facultatea, cu rezultate bune, ma straduiesc sa o conving sa inceapa sa profeseze, dar fara rezultat. Nu are incredere ca va putea face fata.
In acest moment, relatia dintre noi este atat de tensionata, incat simt ca nu o sa mai rezist mult timp, in acest fel. Discutiile dintre noi sunt doar in contradictoriu, din partea ei, este in marea majoritate a timpul bosumflata si negativismul este reactia ei la orice propunere de a mea, chiar si atunci cand problema nu are strict legatura cu relatia de cuplu, ci este una de ordin general. Atunci cand incerc sa o imbunez, oferindu-i o floare, spune ca am un interes ascuns. Relatia amoroasa este un dezastru, nu ma mai simt dorit si atunci ma inhib, oricat de mult m-as stradui nu pot sa ignor acest aspect. Cred ca aici este si vina mea. Si probabil ca mai am si alte parti negative, dar nu cred ca sunt mai multe decat cele pozitive. Nu sunt perfect, si eu gresesc, dar ma straduiesc sa fac in asa fel incat sa avem o relatie normala. Ma doare cand vad ca intentiile mele sunt subapreciate, sau mai rau, sunt puse pe seama unor interese meschine. Chiar si realizarile mele in plan profesional si material sunt apreciate ca fiind rezultatul unor orgolii si nu al dorintei mele firesti de bunastare materiala a propriei familii, asa cum de fapt simt eu. Cel mai tare ma doare cand imi vad neputinta de a da familiei mele, copiilor mei si cuplului meu, linistea si fericirea, pe care o merita si care ar putea-o avea, fiindca din punct de vedere material avem tot ceea ce ne trebuie, poate si mai mult, dar din cauza unor elemente atat de subiective nu reusesc. Si ar fi atat de simplu. Uneori sper ca nu este real ceea ce mi-se intampla, ca este doar un vis urat si trecator.
Va rog sa ma ajutati. Care este sfatul dvs.?
Raspunsul meu:
Am citit cu interes cele asezate cu atata deschidere. O sa incerc sa fiu cat pot de clara si o sa punctez ceea ce am reusit eu sa vad din cele descrise. Tot ceea ce voi scrie are o valoare doar orientativa si este o parere persoanala. O sa va scriu punctat.
- 1. Problema sotiei dvs va depaseste. Din cauza faptului ca ea a trait fara parinti, ea nu cunoaste ce inseamna IUBIREA. Asta este unul din motivele pentru care spune ca vreti sa o cumparati cand ii faceti mici atentii. Ar fi de ajutor sa discutati despre acest subiect. Sa o intrebati foarte clar ce inseama pentru ea iubirea si cum vrea ea sa fie iubita. la fel puteti proceda si cu dvs adica sa stabiliti ce inseamna pentru dvs IUBIREA si apoi sa discutati pe marginea dorintelor si nevoilor fiecaruia dintre voi.
- 2. Faptul ca a mers la o facultate de psihologie, ca a terminat cu note foarte buna, cred si pentru asta o apreciez. Insa oamenii care merg de regula la facultatea de psihologie merg pentru ca ei insisi au probleme, De regula dupa ce o termina, nu profeseaza. Nu este suficienta o facultate pentru a ne rezolva problemele interne, avem nevoie de ani se studiu sau un terapeut foarte bun si interes pentru propria persoana. Eu de exemplu am facut o facultate, un ,master, apoi doua formari una de familie de 4 ani, una ericksoniana 2 ani si alte cursuri de dezvoltare persoanala. In plus am facut terapie personala 5 ani si am citit sute de carti. Si dupa asta m-am simtit in stare sa ajut alti oameni. Ea probabil simte ca in interiorul ei nu este vindecata si de asta nu vrea sa profeseze. Simte ca o depasteste. Asta este dorinta ei si cred ca trebuie sa o respectati.
- 3. Cred ca insistati prea mult sa o ajutati. Ati sustinut-o, indrumat-o si impins-o prea mult. Asta este marea problema. Ea nu va cere asta si dvs insistati. Aici va sugerez sa o lasati in pace. Sa decida ea ce vrea sa faca si cum. Ii puteti spune chiar de exemplu „de azi inainte tu decizi ce faci cu viata ta”. Fiti atent la reactii. Din punctul meu de vedere a cere cuiva sa se schimbe sau a-l ajuta sa treaca strada cand lui ii este bine acolo este pierdere de timp si energie. Uneori cand vrem sa ajutam pe cineva aflat in situatia ei este ca si cum am incerca sa instalam pacea in Irak sau am lua o cartita din pamant sa traiasca in apa. Nu funtioneaza credeti-ma pe cuvant. Este prea mult. Dvs sunteti pentru ea ceea ce in psihologie poarta numele de SALVATOR. Va mirati ca nu aveti energie si sunteti terminat? Este normal pentru ca in loc sa va investiti energia in lucruri constructive, o pierdeti pe lucuri care nu va aduc beneficii. Aici aveti putin de lucru. De ce spun asta? Pentru ca in cuplu partenerii trebuie sa aiba vietile lor, fiecare separat si viata de familie impreuna.
- 4. Viata dvs sexuala nu va satisface? Este normal sa fie asa. Cauzele pot fi diverse:depresia ei, trecutul, atitudinea fata de sexalitate, lipsa iubirii, inacceptare….si multe altele. Nu stiu foarte exact, insa sunt doar niste ipoteze. Puteti sa testati.
- 5. Este important sa aveti o discutie cu ea simpla, sincera si deschisa in care sa ii spuneti ca sunteti la capatul puterilor si ca simtiti ca aveti nevoie de ajutor. Aici trebuie sa stabiliti foarte clar ce vreti, daca mai doriti relatia si daca ea mai doreste, care este viziunea ei, ce isi doreste si cum vede ea ca ve-ti contiuna aceasta casnicie. Vreau sa precizez ca o relatie poate fi schimbata doar daca ambii parteneri sunt dispusi sa schimbe ceva si sa lucreze pentru asta. UNUL singur nu poate face asta.
- 6. Daca nu vrea sa faca nimic, atunci solutia este separarea. Stiu ca nu va place aceasta idee, insa alta nu exista. Unori pe oameni doar suferinta ii schimba cu adevarat. Altceva nimic.
- 7. A incerca sa luptam cu cineva sa se schimbe este ca si cum am lupta cu norii sa plece, cu soarele sa nu mai straluceasca, cu ploaia sa se opreasca. Nu merge pur si simplu.
Va incurajez sa fiti dvs, sa va manifestati asa cum simtiti si vreti. Sa va declarati nevoile si dorintele. Daca va fi sa va urmeze, o va face pentru ca vrea si va iubeste. Daca nu va fi asa, va trebui sa va asumati responsabilitatea si sa mergeti mai departe. Cautati sa spuneti lucrurilor pe nume, pentru ca daca mergeti pe ocolite, inseamna sa mintiti nu atat pe ea cat si pe dvs. Si nu este o problema sa mintiti pe altii, ci atunici cand va mintiti pe dvs. O minciuna antreneaza o alta minciuna, Viata devine un fals. Jucati un rol care nu va mai place si nu este pentru dvs.
Mai mult acceptati ca asa cum exista sus exista si jos, cum exista noapte exista zi. Placerea vine la pachet cu durerea, iubirea cu suferinta si ura. Asta este adevarata viata si ea nu poate exista fara polaritati. Cautati echilibrul si aromonia si sunt sigura ca le ve-ti gasi. Nici nu va dati seama ca ele fac parte din dvs. Milton Erickson spune asa: EU stiu ca Tu sti ceea ce nu stii ca stii. Cand vei sti ceea ce nu stii ca stii atunci te vei schimba.