Cum ne alegem partenerul de cuplu?
- “Parca il stiu de o viata”
- “Legatura dintre noi este foarte puternica”
- “Ne-am atras ca doi magneti”
- “Este sufletul meu pereche”
- “Esti facut pentru mine”
- “Te caut de o viata”
Vi se par cunoscute toate aceste afirmatii? Cred ca fiecare dintre noi am experimantat o astfel de traire.
Sufletul nostru tanjeste neincetat dupa acel ceva. Daca intrebam pe cineva, ce este acel ceva, ne va raspunde “nu stiu, pur si simplu simt ca imi lipseste ceva”. Este vorba de acel “ceva” ce nu ne-a fost oferit din copilarie.
Celor care ne-a lisit acel “ceva”, abia asteptam sa devenim adulti. Am auzit frecvent in jur copii care spun “lasa ca ma face eu mare si atunci o sa fac sa am tot ce am nevoie”. Si uite asa tragem noi sperante sa vom intalni partenerul perfect, cel care ne va umple toate golurile si ne va vinedeca de toate dezamagirile traite in copilarie.
Primele momente in formarea unui cuplu sunt deosebit de importante. Marea majoritate dintre noi nu este constient de rolul pe care celalat il are in viata noastra. Daca va putea sau nu acoperi ranile trecutului.
Relatia de cuplu este teritoriul unde de regula ranile nevindecate din copilarie ies la suprafata.
Asta pentru ca modalitatea noastra de alegere a partenerului are la baza bagajul de valori, comportamente si sentimente acumulate cat si modelele parentale din copilarie.
Putem alege un partener constient. Ne place, are valori, interese si preocupari comune, ne simtim bine cu el si in prezenta lui.
Fizic se poate sa ne placa, sau poate nu prea mult dar asta este mai putin important. Ne multumim asa. Nu le avem pe toate, dar ne simtim bine. Este genul de relatie in care suntem satisfacuti.
Pe de alta parte putem face alegeri inconstiente. Este vorba despre aspecte de care nu suntem constienti. Il alegem pe celalat pentru acel “ceva”, care nu poate fi verbalizat. Acest “ceva”ne impinge ca un magnet catre o persoana.
Fara sa ne dam seama acest “ceva” are legatura cu trecutul nostru. Face parte din bagajul familiar. Mai mult poate avea legatura cu istoria familiei sau secretele neimpartasite din familia noastra. La nivel inconstient exista un puternic substrat care ne impinge catre o anumita alegere.
Dupa ce un cuplu se formeaza pe considerente inconstiente, partenerul ne va arata parti de care nu am tinut cont sau pe care nu am vrut sa le vedem in momentul alegerii.
Ne miram la un moment dat ca traim o viata asemanatoare parintilor. Scenariul se repeta, piesa este pe repeat. Cate persoane nu am auzit spunand “traiesc viata parintilor mei, traiesc la fel”, “este la fel ca tatal meu”.
De ce? Partenerul ales are aspecte care ne-au atras si care ne sunt familiare din copilarie. El vine sa ne scoata la iveala partea din noi care se vrea vindecata.
Psihologia de familie, teoria transgenerationala stipuleaza ca nu doar copilaria isi pune amprenta asupra vietii noastre, ci si stramosii nostri. Astfel daca stramosii nostri nu si-au vinedecat trecutul, fara sa vrea ni-l transmit. Asa ca degeaba cautam sa dam vina doar pe parinti pentru ca viata noastra, relatia noastra nu este asa cum ne dorim. Este vorba de ceva mai mult decat vrem noi sa credem.
Trecutul nu il putem schimba, putem doar sa il acceptam. El nu mai exista, exista doar prezent. Parintii au facut doar ce au stiut si cum au stiut ei mai bine. Nu avem dreptul sa ii judecam. Si pana la urma orice parinte poate sa faca tot ce stie mai bine, si tot nu este perfect, pentru ca nimeni nu este perfect.
Gandeste-te la partenerul tau. Ti se pare sa il cunosti de o viata? Atunci ceva din trecutul tau te urmareste!