Ne dorim o relatie, cu toate ca nu ne-am vindecat de trecut. Cautam vinovati, ne consideram vinovati. Evitam sa ne uitam in interior, sa ne cunoastem. Ceea ce ne dorim este o noua relatie, un alt partener, o noua iubire. Doar aceasta este solutia revenirii.
Urmeaza o noua relatie, o noua provocare insa si de aceasta data lucrurile se petrec tot la fel sau mai rau. Vine momentul in care ajungi sa iti pui intrebarea “oare de ce mi se intampla de fiecare data la fel?”
Stii ca ai foarte multe calitati, stii ca poti darui, stii ca esti bun, sti ca esti fidel, stii ca poti iubi, insa ce nu stii de ajungi tot acolo?
Nu stii unde gresesti cu adevarat, nu te cunosti suficient de bine incat sa iti dai seama ca tu esti problema.
Ai ajuns tot acolo pentru ca ai procedat tot la fel, ai facut aceleasi lucruri, ai iubit la fel. Ai facut aceleasi greseli pe care le vei face iar si iar pana iti vei da seama de ele.
Cum se face ca de fiecare data mi se intampla la fel?
Ti s-a intamplat sa ajungi sa iti pui aceasta intrebare? Daca da, ai ajuns acolo unde trebuia. Ai ajuns sa faci asta pentru ca ai constientizat ca in viata ta exista o problema care iti provoaca o suferinta.
De regula am fost invatati sa cautam vinovati pentru ceea ce ni se intampla. Aruncam pe celalalt vina si pe toti ceilalti din jurul nostru fara a ne uita in noi.
Mie cand mi s-a spus ca eu sunt vinovata pentru ca am ajuns tot acolo, adica mi s-a intamplat la fel nu voiam sa cred ca eu sunt de vina.
Se spune ca atunci cand celalalt greseste ceva din noi il determina sa faca asta. Ne vine greu sa credem ca asta este reala problema, ca noi de fapt avem o problema. Da, ceva din noi il determina pe celalalt sa se comporte intr-un anume fel.
Asa cum avem parti bune, avem si parti mai putin placute in noi. Nu trebuie neaparat ca ceva rau sa fi provocat suferinta prin care trecem, poate fi si ceva bun.
Ma tot gandeam cum poate cineva caruia i-ai dat sufletul tau, cineva pe care l-ai trata ca pe un zeu, caruia i-ai dat iubirea, caruia te-ai daruit asa cum n-ai facut-o niciodata sa ajunga sa iti faca rau.
Mintea mea nu putea procesa toate aceste informatii. Ce stiu e ca ma intrebam cum se poate asta. Stiam ca am fost buna, stiam ca am dat tot ce am avut mai bun in mine si am ajuns tot la suferinta.
Am fost prea buna, bunatatea mea l-a determinat sa se comporte asa cu mine, in spatele bunatatii mele se ascundea de fapt lipsa mea de putere in fata lui.
Cata munca pana sa ajung aici si sa accept asta. Cum s-a manifestat asta, sau mai bine zis cum lipsa mea de putere in fata lui a facut ca lucrurile sa ajunga in acest punct?
Daca simteam anumite nepotriviri intre ceea ce spunea partenerul meu si ceea ce facea cu toate ca vedeam si simteam ca ceva se intampla, nu spuneam nimic.
De exemplu daca simteam ca sunt mintita, daca imi dadeam seama ca ceea ce facea el nu sunt dovezi de iubire fata de mine, taceam. In sinea mea ma gandeam ca nu poate fi adevarat, ca sigur mie mi se pare, ca eu sunt cea paranoica.
Imi era frica sa imi spun parerea de teama de a nu fi considerata rea de gura, paranoica, nebuna. Nu mi-am dat voie sa fiu asa cum trebuia, nu mi-am ascultat intuitia si am pierdut. Partenerul doar iti raspunde si o face asa cum stie el, de tine depinde daca accepti sau nu.
Asta era momentul in care eu pierdeam puterea in fata lui. Si atunci cand lasi sa fii mintit o data, lucrurile merg mai rau. Te-a putut minti o data, o va mai face inca o data si inca o data. I-a mers si vede ca tu esti cea care tace. Ai trecut peste limitele tale. I-ai dat putere si se comporta cum ii permiti.
Ce se ascundea in spatele tacerii mele?
Imi era frica de faptul ca il voi pierde voi spune ce gandesc il voi pierde. Nu aveam incredere in mine, in ceea ce simteam in intuitia mea. Pentru mine conta mai mult ce credeau ceilalti despre el decat ce simteam si vedeam eu.
Asta am vazut in familie, asa era mama mea. Am preluat modelul de la ea si am mers mai departe. Am facut ce am vazut la ea. Daca tatal meu gresea, mama se facea ca nu vedea sau il ierta si mergea mai departe.
Chiar asa mi-a spus “de fiecare data m-am intors inapoi, m-am facut ca nu vad”. Asta a fost momentul in care eu am realizat ca eu fac la fel ca ea. Nu mi-a venit sa cred. Eu credeam altceva, ca am renuntat la acest tipar al mamei mele, dat fiind ca sunt plecata de 18 ani din casa parintilor mei. M-a urmarit acest tipar, nu l-am constientizat si cum familia ne este model, am observat ca il car cu mine.
Motivele pentru care facem greseli sunt diverse. Le vom analiza in continuare pe cele mai importante
Teama de a avea o relatie apropiata din cauza ranilor nevindecate
Ne este teama sa ne implicam intr-o relatie din cauza ca am fost raniti in relatiile din trecut si asta ne face sa ne fie greu sa ne atasam de cineva.
Odata infiripata noua relatie ei ajung sa se loveasca de un zid peste care nu pot trece pentru a intra in legatura cu cealalta persoana. Asta se intampla pentru ca au probleme nerezolvate din trecut. Zona lor de siguranta intima nu le permite sa se apropie prea mult.
Sunt persoane care spun cam asa “nu stiu de ce nimeni nu reuseste sa ajunga la sufletul meu”
Ce se intampla de fapt? Atunci cand ne temem de relatiile apropiate cu toate ca ne dorim cu disperare intimitatea, in subcontinent o sabotam. Poate am avut experiente neplacute, am fost victime am fost abuzati sau am fost criticati.
Chiar daca constient ne dorim sa avem o alta conceptie, in adancul sufletului credem ca apropierea de alte persoane ne provoaca suferinta, poate mai multa decat ar merita.
Cu toate ca istoria se repeta, facem aceleasi greseli
De ce gasesc intotdeauna parteneri care vor sa imi controleze viata? Pentru ca adoptam rolul de martir si ne asteptam ca celalalt sa ne citeasca gandurile.
De ce intalnim parteneri care ne doresc doar pentru banii nostri? Pentru ca comitem greseala de a incerca sa ne salvam partenerul.
De ce cand ne indragostim de cineva constatam ca nu isi asuma responsabilitatea relatiei si nu se implica in nici un fel? Pentru ca incercam sa fortam intimitatea.
Daca partenerul actual seamana cu cineva din trecutul nostru, actionam la fel, dupa acelasi sablon. Alegerea partenerului prezent se dovedeste a nu fi mai deosebita cu nimic celui dinaintea lui.
Cu toate ca avem impresia ca este diferit de cel anterior ajungem sa ne dam seama ca ele sunt doar diferente de stil si nu de esenta. Chiar daca este mai sofisticat, mai curtenitor sau mai atent, el poate fi la fel de imatur, dominator sau abuziv sau orice alta caracteristica specifica tiparului in care se incadreaza partenerii cu care am relationat in trecut.
Daca vrei sa fii fericit in prezent, sparge tiparul. Acesta este primul pas spre vindecare.
Pasul doi presupune sa incercam sa ne rezolvam problemele din trecut nesolutionate. Astfel vom evita sa ne confruntam cu ele in relatiile viitoare. Cei care isi rezolva problemele din vechile relatii nu se vor mai simti obligati sa le infrunte iarasi si iarasi in relatiile urmatoare.
Paradoxul este ca pe masura ce numarul relatiilor care sfarsesc prost creste, investim tot mai mult pentru a cauta din nou acelasi gen de partener, sperand ca vom gasi acea relatie care va sparge tiparele si ne va schimba atat pe noi cat si tiparele cu care suntem obisnuiti.
Ce ar trebui sa intelegem este ca nu repetarea aceluiasi gen de relatie sparge tiparele, ci oamenii le sparg
Urmatoarele intrebari sunt importante pentru a afla daca ai o problema din trecut nerezolvata:
Ai senzatia ca investesti int-o relatie mai mult decat partenerul tau?
Crezi ca el este mai bun decat tine?
Iti este teama ca nu poti sa-l faci fericit?
Esti atras de parteneri care simti ca nu te doresc?
Ai senzatia ca oamenii care sunt atrasi de tine sunt plictisitori si nu prezinta nici un interes?
Aceste intrebari sunt esentiale pentru a afla in ce stadiu esti. Daca raspunsul la macar una dintre aceste intrebari este pozitiv, afla ca esti in stadiul in care tii cu orice pret sa fii acceptat de catre partener.
Nevoia de a fi iubiti si acceptati este absolute normala, insa a dori sa fii acceptat cu orice pret face ca situatia sa fie anormala.
De ce? Pentru ca un astfel de comportament, o astfel de atitudine ajunge sa ne submineze propriile interese, respectul de sine si relatiile.
Este normal sa ne dorim sa fim acceptati, insa cand continuam sa facem acest lucru chiar daca persoana ne respinge in mod repetat inseamna ca noi de fapt asta cautam. A cauta sa fii repins este unul din cele mai dese motive care ne fac sa comitem greseli in relatii.
Suntem atrasi de cei care ne resping la fel cum evitam sa ne desprindem de cei care nu ne sunt potriviti.
Daca incercam sa compatimim un fost partener, daca ne simtim vinovati pentru comportamentul nostru din cadrul unei relatii incheiate, inseamna ca acolo mai este o problema nerezolvata care trebuie solutionata. In caz contrar ele vor reiesi la suprafata ori de cate ori in viata noastra apare o problema similara.
Este important sa avem convingeri sincere si realiste. De exemplu putem crede ca dreptatea invinge intotdeauna. Oferim, ne sacrificam, ne purtam cu bunatate si facem sacrificii, insa rezultatele nu sunt cele pe care le asteptam.
Ne irosim timpul, energia, investim emotional pentru niste teluri superficiale, nerealiste. Poate am fi obtinut beneficiile pe care le asteptam, insa investite in alta persoana, nu in cea nepotrivita.
De multe ori chiar la asta ma gandeam, ca poate anumite comportamente sunt potrivite, doar daca am trai in rai. Degeaba eu sunt buna, gandesc pozitiv, daca celui care ii ofer nu este persoana potrivita, daca nu are aceleasi conceptii ca si mine daca nu vede lumea cu aceeasi ochi cu care o vad eu.
Ce ar trebui sa facem?
Sa ne analizam si sa ne reanalizam experientele. Sa intelegem unde am gresit, sa ne asumam responsabilitatea faptelor si sa schimbam ceva in modul nostru de a actiona.
In cazul meu dupa o analza profunda am realizat nu doar ca imi alegeam parteneri care semanau in privinta aspectului fizic ci si parteneri care imi solicitau indirect ajutorul. Am realizat ca in fiecare relatie am procedat la fel. Cand era un moment in care eu pur si simplu trebuia sa ma afirm, sa imi spun parerea sau nemultumirea, sa fiu de acord sau sa refuz, sa ma apar sau sa fiu egoista protejandu-ma, alegeam tacerea, acordul fortat sau fuga.
Mi-am dat seama ca am avut tot timpul aceeasi atitudine care nu mi-a adus nici un beneficiu, din contra de fiecare data si cu fiecare relatie am ajuns sa sufar tot mai mult. Insa ce am realizat este ca mi-am ales acelasi gen de partener, parca am trait la fel in fiecare relatie. Aceiasi barbati, aceleasi calitati, acelasi tipar iar si iar.
S-a incheiat…o iau de la capat…ma simt noua, curata, linistita, plina de mine. Ma iubesc pe mine…