Dependența
Care sunt reactiile atunci cand suntem parasiti? Unii ameninta sau fac gestul de a sinucide, altii sunt deprimati ani in sir iremediabil poate, altii folosesc razbunarea. Toate acestea in numele iubirii.
Este aceasta iubire? Ce fel de iubire? Una dintre cele mai gresite conceptii despre iubire este ca ea este dependenta. O astfel de persoana ca raspuns la respingerea sau separarea de persoana iubita, cosidera ca viata s-a terminat.
Totul s-a sfarsit, timpul sta in loc. Nu pot si nu reusesc sa isi gaseasca echilibrul in viata fara celalalt.
El era tot si cand pleaca raman fara nimic. Din pacate aceasta nu este iubire. Este parazitism sau inconstienta. Cand avem nevoie de cineva pentru a supravietui suntem ca un parazit pentru acel cineva. Suntem prizonieri in acea relatie. Ne lipseste posibilitatea de a alege si libertate.
Se pune de fapt problema necesitatii si nu a iubirii. Iubirea este exercitiul liber al alegerii. Doi oameni se iubesc unul pe celalat atunci cand sunt capabili sa traieasca unul fara celalalt si cu toate acestea aleg sa traiesca impreuna.
Pentru a putea intelege mult mai bine iubirea este necesar sa facem diferenta dintre iubire si dependenta.
Ca atare dependenta este incapacitatea cuiva de a trai separat, de a functiona adecvat fara siguranta ca cineva are o grija activa de el. Dependenta este patologica atunci cand este dusa la extrem, este o manifestare a unei maladii sau disfunctii mentale.
Fiecare dintre noi avem nevoi si sentimente de dependenta, toti avem dorinta de a fi hraniti, ingrijiti si sa fim aparati de cineva mai puternic decat noi, cineva caruia sa-i pese de noi.
Fiecare dintre noi avem dorinta de a fi luati in grija de cineva, dorinta ca cineva sa se comporte ca o mama sau ca un tata cu noi, insa celor mai multi dintre noi aceste dorinte sau sentimente nu ne conduc viata.
Cand ele ajung sa ne conduca viata si existenta, atunci este vorba de mai mult decat nevoi si sentimente de dependenta, suntem dependenti.
Cei care sufera de aceasta dependenta sunt cei care au o tulburare de personalitate dependenta pasiva. Tipic celor care sufera de aceasta tulburare este preocuparea de a cauta in permanenta sa fie iubiti, energia lor este insuficienta pentru a iubi. Viata lor este asemeni unui put gol fara fund ce se cere umplut dar care nu este niciodata plin.
Ei sunt cei carora le lipeste mereu o parte din ei. Nu tolereaza singuratatea si le lipseste senzatia de identitate, definindu-se pe ei insisi doar prin relatiile pe care le au cu alti oameni.
Faptul de a fi schimbatori este o alta caracteristica a indivizilor dependenti pasiv. Pentru ei nu conteaza de cine sunt dependenti, atata timp cat sunt dependenti de cineva.
Nu conteaza nici daca identitatea lor exista, doar daca le-o da cineva. Desi uneori relatiile pe care le au sunt dramatice, sunt extrem de superficiale.
Senzatia de gol interior caracteristica ii determina sa nu suporte nici o amanare in satisfacerea nevoii de ceilalti.
Acesta este unul din motivele pentru care uneori trec de la un partener la altul.
Finelizeaza o relatie si nu sunt in stare sa astepte suficient de mult pentru a gasi un partener care sa li se potriveasca sau sa aleaga.
Ca atare dupa ce termina o relatie culeg primul partener intalnit in cale. Alegerile se dovedesc de fiecare data proaste, deoarece se agata de el si ii cere din ce in ce mai multe dovezi de iubire.
Vrea sa fie mereu in preajma lui, refuzand sa fie lasat singur. Asa ajung partenerii sa se simta sufocati, inchisi intr-o cusca fara spatiu de miscare datorita iubirii iluzorii in care sunt.
Ce strategii pot folosi pentru a scapa de dependenta?
O metoda eficienta si cu rezultate pe termen lung, este ca cei care sufera de aceasta tulburare de dependenta este sa inceapa sa se aprecieze singuri, sa isi constientizeze inteligenta si bogatia interioara, sa isi identifice golul interior si foamea de a-l umple si sa faca distinctie intre acesta si iubirea sincera.
In acest fel vor intelege felul in care foamea ii determina sa initieze si sa se agate de relatii care nu sunt in detrimentul lor si sa inceapa sa profite din plin de darurile cu care sunt inzestrati si de care nu sunt constienti. Rezultatul va fi ca nu va mai fi preocupat doar de ceea ce pot face altii pentru el ci de ceea ce poate el insusi face pentru persoana lui.
Daca o relatie are ca scop dorinta de a fi iubit, cel mai probabil vom esua. Singurul fel in care ne putem asigura ca suntem iubiti este sa fim persoane care meritam iubire.
Nu putem fi persoane care sa meritam iubirea daca scopul nostru principal in viata este sa fim iubiti, iar noi sa fim pasivi.
Asta nu inseamna ca cei dependenti pasiv nu fac ceva pentru ceilalti, ci motivul lor cand fac este de a intari atasamentul celorlalti fata de el, pentru a se asigura ca li se va purta de grija.
Din aceasta categorie fac parte cei carora le este greu sa traieasca fara parinti, sa isi gaseasca o slujba, sa paraseasca o slujba care nu este satisfacatoare sau sa aiba un hobby.
In cuplu si casnicie, partenerii au rolurile lor bine stabilite. Femeia are grija de casa, copii, gateste, face curat in casa, sotul se ocupa de finate si face alte activitati unde femeia cu greu le poate indeplini. In cuplurile sanatoase aceste roluri pot fi schimbate. Poate fi considerata aceasta schimbare un fel de joaca care poate adauga ceva nou relatiei, diminuand in acelasi timp dependenta care ii caracterizeaza.
Intr-un fel fiecare partener se antreneaza pentru a supravietui in eventualitatea pierderii celuilalt. Insa pentru cei dependenti pasiv, piedrerea celuilalt este infricosatoare.
In cuplu si relatie diferentierea rolurilor este rigida, ei cauta sa creasca dependenta in loc de a o diminua, reusind sa faca din relatie sau casnicie o cusca.
De aceea relatiile caracterizate de dependenta pasiva pot dura, insa nu pot fi considerate sanatoase, deoarece relatia intarzie si distruge dezvoltarea spirituala a partenerilor.
Ca atare o casnicie implinita si fericita poate exista doar intre doi oameni puternici si independenti.
Lipsa iubirii in copilarie determina aparitia dependentei pasive. Nu li s-a raspuns nevoii de afectiune, atentie si grija in copilarie.
Ca atare ei pasesc in perioada adulta fara sentiment de securitate interioara. Considera ca nu au nimic de daruit si se indoiesc ca sunt demni de a fi iubiti si valorosi.
De aceea ca si adulti ei lupta pentru iubire, grija si atentie si cand le gasesc se gata cu diperare de acestea, fapt care ii conduce la un comportament lipsit de iubire, care manipuleaza si care distruge relatia pe care vor sa o pastreze.
Astfel excesiva dependenta a celor dependenti pasiv este principala manifestare a tulburarii lor de personalitate.
Le lipseste disciplina de sine si ca atare nu sunt dispusi sa amane rasplata in foamea lor de atentie din partea celorlalti.
In dispararea lor de a forma si pastra atasamentul ei isi parasesc orice urma de onestitate, agatandu-se de relatii nesatisfacatoare cand de faapt ar trebui sa renunte la ele. Le lipseste un simt al responsabilitatii fata de propria persoana.
Pentru ei doar celilalti sunt sursa de implinire si fericire, iar cand acest lucru nu se intampla simt ca ceilalti sunt responsabili. Se simt mereu exclusi si lasati la o parte de ceilati, cand in realitate nu ar putea sa le satisfaca niciodata nevoile lor. Personalitate lor este vicioasa, ii exploateaza si ii seaca pe ceilalti in relatie.
Ca atare dependenta nu este iubire ci este doar o forta care ii face pe oameni sa se ataseze unul de altul cu disperare. Ea nu este iubire, este o forma de anti-iubire. Iubirea inseamna sa oferi, dependenta cauta mai mult sa primeasca decat sa dea, alimentand infanitilismul si nu dezvoltarea.
Lucreaza mai degraba pentru a inchide in cusca si a constrange, decat sa elibereze. Distruge relatiile si oamenii decat sa le stimuleze evolutia.
Persoanele dependente nu sunt preocupate de dezvoltarea spirituala. Sunt interesate de propria lor hranire, vor sa umple golul interior, tanjesc dupa fericire.
Nu tolereaza singuratatea si resping suferinta implicate in dezvoltarea lor. Nu le pasa de ceilalti decat in masura in care sunt prezenti pentru a le satisface nevoile si dorintele, ceea ce inseamna ca nu este iubire, deoarece singurul scop adevarat al iubirii este cresterea spirituala si evolutia iubirii.
Preocuparea pentru dezvoltarea spirituala prespune unori a avea un hobby deoarece ele sunt activitati care hranesc sinele.
Este ceva ce facem doar pentru noi insine. Hranindu-ne pe noi ne hranim sinele. Avem nevoie de mancare, de adapost, de relaxare, exercitiu si distractie.
Atunci cand facem toate acestea pentru noi inseamna iubire de sine. De aceea si hobby-urile pot fi considerate mijloace prin care ne iubim pe noi insine.
Pentru ca dependentii nu sunt preocupati de cresterea lor spirituala si a celorlalti inseamna ca ceea ce ei ofera nu este o dragoste si iubire veritabila, deoarece este relativ lipsita de efort si nu este in totalitate un act de voina sau alegere.
Iubirea pe care o ofera un dependent nu este indreptata catre crestere spirituala. Ca atare pentru a dezvolta o relatie sanatoasa este nevoie de mai mult. Iubirea si dragostea adevarata inseama a da pur si simplu, fara a astepta ceva in schimb.
Dependentii ofera intotdeauna pentru a primi in schimb. La ei nimic nu porneste din iubire.
Daruitorul sub deghizarea iubirii raspunde si isi implineste propriile nevoi fara a tine cont de nevoile spirituale ale primitorului. Ei trebuie sa invete ca iubirea este mai complicata decat o simpla activitate. Ea cere participarea cu intreaga fiinta.
Dependent sau masochist?
Dependenta se manifesta frecvent in relatiile de cuplu. Deseori intalnim parteneri, in special femei care chiar daca au fost supuse unor tratamente dureroase de catre parteneri tind sa ramana in acea relatie. Si unoeri chiar daca au avut puterea sa intieze o despartire, daca partenerul parasit initiaza dorinda de a innoda relatia ele nu ezita sa se impace.
Fac asta fara a se gandi la consecinte. Astfel dependentii pot avea si o componenta masochista.
In relatii, ele rabda tratamentul agresiv la care sunt supuse si chiar unoeri il cauta. Le face o deosebita placere sa vorbeasca despre el. Natura acestei placeri are la baza faptul ca cel mai important in viata este pentru ele a avea un sentiment de superioritate morala si pentru a avea si mentine acest sentiment are nevoie sa fie rau tratata.
Permitand sa fie tratate ca inferioare, ele de fapt se simt superioare. In pozitia umila ele de fapt isi alimenteaza superioritatea. Astfel daca sunt rugate sa se intoarca inapoi, ele sunt cele care decid daca vor avea sau nu marinimia de a se intoarce la el. Sursa acestui tip de comportament isi are originea in copilarie. Au fost umilite atunci cand au fost copii si ca urmare cauta sa se razbune pe partener prin sentimentul lor de superioritate morala, care necesita suferinta repetata, umilinta si maltratare. Daca lumea ne trateaza bine nu avem nevoie sa ne razbunam pe ea. Cand cautarea razbunarii este scopul nostru in viata, vom avea nevoie sa vedem cum lumea ne trateaza rau pentru a ne justifica scopul.
Masochistii privesc supunerea lor la maltratare ca fiind iubire, ea nefiind de fapt decat o necesitate de cautare nesfarsita a razbunarii, motivata in mod fundamental de ura.
Problema masochismului alimenteaza o conceptie gresita despre iubire, cea a sacrificiului de sine, el poate vedea toleranta lui la maltratare ca un sarificiu de sine, ca iubire, fara a fi capabil sa isi recunoasca ura. Dorinta lor este de a-si mentine o imagine despre sine superioara.
Este vital sa intelegem ca orice am face, facem pentru ca alegem sa facem si facem alegerea pentru ca ea ne satisface cel mai mult. Orice am face pentru altul o facem din cauza ca acest lucru ne satisface o nevoie pe care noi o avem.
Oricine iubeste cu adevarat cunoaste placerea de a iubi. Cand iubim veritabil o facem pentru ca vrem sa iubim. Este foarte adevarat ca iubirea implica o schimbare de sine, dar aceasta este mai degraba o extindere de sine decat un sacrificiu de sine.
Iubirea sincera este o activitate de umplere de sine. Ea largeste si nu diminueaza sinele, ea il umple si nu il seaca. Iubirea este egoista si ne-egoista in acelasi timp.
Scopul actiunii este cel care face distinctia. In cazul iubirii veritabile, scopul este intotdeauna dezvoltarea spirituala, iar in cazul neiubirii scopul este intotdeauna altul…care? Fiecare in sinea lui stie!!!