Ti-e frica de umbra ta? Mi-e frica si de umbra mea spune o vorba din popor.
Umbra este acea parte a mintii noastre unde se afla lucuri despre noi pe care am vrea mai degraba sa le uitam, sa le ascundem de noi insine si de altii. Cu alte cuvinte refuzam sa credem despre noi ca suntem la fel ca si ceilalti oameni pe care ii intalnim, sa acceptam ca si noi suntem la fel de pacatosi ca si ei.
Refuzam sa acceptam Umbra pentru ca a o accepta inseamna sa suferim, sa fim constienti iar asta ne provoaca o suferinta adanca. A fi constienti de propriile defecte inseamna a fi constienti de propriile pacate. Nu degeaba se spune ca ne este frica si de umbra noastra.
Nu este placut sa stim despre noi ca suntem lenesi, egoisti, ignoranti. Asta ar insemna ca suntem imperfecti si tocmai acest sentiment al imperfectiunii este cea mai mare binecuvantare pe care o putem avea.
Daca avem puterea ne a ne privi pe noi insine, daca avem puterea de a recunoaste ca nu suntem perfecti rezultatul ar fi vinovatie si tocmai asta ne-ar impiedica sa facem rau. Sentimentul de vinovatie este cel care impiedica pacatele sa domine si in acelasi timp o protectie impotriva inclinatiei de a face rau
Oamenii carora le lipseste voina de a-si recunoaste Umbra sunt de regula oameni foarte inteligenti, insa incapabili sa isi recunoasca Umbra. Ei sunt foarte usor de recunoscut in randul bolnavilor psihici.
Deoarece Umbra se afla in inconstient cele mai multe tulburari psihice su drept cauza sentimente ascunse ca manie, dorinte sexuale refulate, invidie, gelozie. Ca atare Umbra poate fi considerata un demon subteran care iese la suprafata pentru a tortura individul.
Mintea constienta a celui care nu isi recunoaste Umbra refuza sa se gandeasca si sa abordeze anumite probleme, sa suporte anumite sentimente sau sa tolereze durerea. Le arunca in inconstient doar pentru ca acolo le arunca o minte constienta care fuge practic de durere.
Nimeni nu este atat de nesanatos incat sa nu fie macar putin constient si nimeni nu este atat de sanatos incat sa fie absolut constient. Exista grade diferite de constienta pentru ca anumiti oameni se manifesta mai mult sau mai putin decat altii.
Viata ne pune in situatii diverse. Ca atare pentru a face fata provocarilor avem nevoie sa fim constienti, dar pe langa asta avem nevoie de competenta.
Asta prespune evolutie catre un oarecare grad de intelepciune si acumulare de cunostinte. Mai mult inseamna efortul de a atinge o maturitate psihologica si spirituala care sa se transforme intr-o putere personala reala.
A fi o persoana puternica nu inseamna sa fi de piatra, ci pur si simplu sa iti accepti partile negative asa cum ti le accepti pe cele pozitive. Asta inseamna de fapt acceptarea Umbrei, acceptare in totalitate sau mai bine spus iubire de sine.
Daca este sa facem o comparatie, ai doua maini, asa-i? Cu stagnga nu prea faci mare lucru, dar cu dreapta da. Ok si atunci poti spune despre mana ta ca nu stie sa faca nimic? Nu o accepti si pe ea, o lasi si pe ea sa se balangane pe langa corpul tau. Dumnezeu ne accepta pe fiecare dintre noi buni sau rai si face ca soarele sa rasara si pentru cei buni si pentru cei mai putini buni.
A ne accepta umbra ne poate provoca suferinta. Am fost invatati sa fim intr-un anume fel, doar buni si atunci cum sa acceptam ca uneori putem fi si demoni?
Tie ti se intampla sa te culci seara inger si sa te trezesti dimineata demon? Mie de foarte multe ori, dar nu ma mai mir de asta. Imi zambesc dimineata in oglinda…tu?