Influentele experientelor din copilarie asupra relatiei de cuplu
Fiecare dintre noi suntem formati din mai multe parti si anume: copil, adult si parinte. Aceste parti le formam in copilarie ca urmare a modelor familiale. Pe fiecare dintre aceste parti le folosim la maturitate, in situatiile diferite pe care le traim.
Nu voi detalia acum fiecare parte, ci voi vorbi mai mult despre copilul din noi, acea parte mereu libera si spontana, partea care in ciuda trecerii anilor nu imbatraneste niciodata. Partea care ramane vulnerabila si fragila, pura si nevinovata.
- Din ce fel de familie provenim?
- Cum ne-au fost satisfacute nevoile in copilarie?
Copilaria este perioada cea mai importanta pentru evolutia nostra ca si adulti. De felul in care am fost tratati si educati depinde gradul nostru de maturitate. De felul in care am fost tratati in copilarie depinde fercirea sau nefericirea noastra la maturitate.
Daca in copilarie parintii ne-au iubit, incurajat, aprobat, daca am fost sustinuti sau felicitati, daca ne-au fost oferite jucariile de care aveam nevoie, intr-un cuvant daca parintii ne-au oferit acea dragoste neconditionata, atitudinea dobandita este de incredere.
Convingerea este ca viata este frumoasa si merita traita. Suntem puternici si putem face orice. Parintii ne-au iubit, ne-au invatat ce este iubirea, iar noi la randul nostru am invatat sa iubim. Stim ca viata este formata din contrarii. Imaginea noastra despre viata este una reala. Partea noastra de copil a fost hranita. Suntem sanatosi si pregatiti de viata.
La polul opus, daca copilul a fost nedorit, respins, neinteles, a cunoscut teama, dezamagirea, ironia si batjocura adultilor, a crescut inoculandui-se vinovatia, a trebuit sa se comporte asa cum i s-a impus, a fost maltratat, agresat si persecutat, abuzat din toate punctele de vedere. toate acestea i-au provocat o adanca si grava suferinta.
Ce a invatat?
A invatat ce inseamna nesiguranta, abandonul si lipsa de iubire. A devenit un adult nepregatit pentru viata matura. Partea lui de copil a ramas infometata. Stie ca nu merita sa fie iubit si nu merita iubire. Nu are incredere in el si in viata. Pentru el viata este o lunga si profunda suferinta.
Lipsit de suport si iubire, la maturitate va cauta acele lucruri si situatii care ii pot aduce satisfactie si alina durerea si suferinta continua.
In goana nebuna dupa tratamentul care sa-i aline suferinta, se va agata inconstient de orice partener care ar putea sa-i ofere o usoara alinare. Se va agata de tot ceea ce sesizeaza la celalalt si simte ca ar putea sa il vindece definitiv de suferinta.
- Si cine ar putea sa faca asta daca nu cineva care ne iubeste asa cum nu am fost iubiti nicodata?
- Si de unde stim ce inseamna iubirea daca nu am trait-o si simtit-o?
- Cum putem sti ce este iubirea daca nu o cunoastem?
Traim cu convingerea ca iubirea exista. Tratamentul care ne va vinedeca ranile inseamna a avea pe cineva, un partener, o relatie. Ne simtim jumatati in cautarea jumatatii. O intalnim, traim o poveste de dragoste. Simtim ca suntem unul, facuti unul pentru celalalt.
Simtim pentru o perioada iubirea, crezand ca am gustat din adevarata iubire. Plutim, ne simtm impliniti si salvati, crezand ca vindecarea s-a produs. Apare dezamagirea. Cum ii facem fata?
Dupa ce alegerea partenerului este facuta, cei doi isi scot la iveala modelele parentale invatate.
Ce este un model parental?
Un model parental este compus din totalitatea comportamentelor observate in copilarie in sanul familiei.
Ca si copii, daca am trait o experienta pozitiva, am invatat modalitati si atitudini pozitive prin care raportam la celalat, la viata si in special la relatia de cuplu.
Daca in schimb atitudinile si comportamentele au fost negative, ne raportam la relatia de cuplu negativ.
De regula caminul parintesc ar trebui sa ne ofere tot ceea ce avem nevoie pentru a ne construi fericirea in cuplul nostru la maturitate. Pentru ca lucrurile stau invers, ne trezim prost pregatiti. Relatia pe care o construim are la baza modele si sabloane care ne vor impiedica sa ne construim o relatie bazata pe placere si bucurie.
Pentru ca provenim din familii diferite, modelele parentale sunt diferite. Ce se intampla atunci cand cei doi parteneri incearca sa isi impuna modelul invatat? Cum fac ei fata?
Talentul fondarii unui cuplu presupune ca cei doi sa reuseasca sa imbine acest amestec de modele parentale, in asa fel incat relatia sa devina ceea ce doresc.