Puțină iubire, puțin abuz…
Ce observ eu in toate emailurile pe care le primesc de la cei care imi solicita ajutorul? Tendinta de a se uita la celalalt ce face, cum actioneaza, cum raspunde, cum ne trateaza si care sunt problemele lui.
Nimeni nu se intreaba de exemplu de ce accepta un barbat care le abuzeaza psihic, care nu le face fericite, care nu le satisface nevoile? Nimeni nu ma intreaba de ce stau intr-o relatie care este total nesatisfacatoare.
Astea si multe altele ar fi intrebari pe care nimeni nu mi le pune. De aici concluzia mea este ca oamenii nu stiu sa se uite in ei insisi, nu inteleg si nu stiu ce inseamna iubirea, nu stiu si nu inteleg ca partenerul este oglinda in care ei ar trebui sa se uite.
Daca am fi atenti la partenerul de cuplu, am intelege foarte bine cam care sunt schimbarile pe care noi trebuie sa le facem in noi insine. Binenteles din dorinta de a ne fi bine, de a fi linstiti si a putea avea o viata linistita.
Si ce facem? Ne uitam la el, cautam sa ii rezolvam lui problemele, ii cautam explicatii pentru modul barbar in care ne trateaza in loc sa ne uitam la noi.
Asta este smecheria sau modalitatea prin care atentia noastra nu este indreptata catre noi. Daca cineva trebuie sa se schimbe, acela este partenerul, doar el trebuie sa schimbe ceva la el.
Noi cei care acceptam comportamentul lui suntem niste martiri, atitudine total nesanatoasa nu doar pentru o relatie cat si pentru viata noastra.
Cand vom intelege ca partenerul face ceea ce noi insine ii permitem, atunci ceva se va schimba. Fie in atitudinea noastra, fie in a lui. Undeva cumva se va produce o schimbare. De ce? Pentru ca relatia de cuplu este un sistem, in care daca unul dintre parteneri schimba ceva, si la celalalt se schimba ceva.
Abuzul psihic este foarte dureros. Oricat am fi de puternici, oricat am vrea sa spunem si sa credem ca nu ne afecteaza, el face ravagii in persoana abuzata.
Imi scriu multe femei, care imi spun partenerul meu ma jigneste sau ma desconsidera, ma loveste sau partenerul meu cand ii cer ceva imi spune „da cine te crezi tu” sau partenerul meu ma neglijeaza, ii spun si comunic nevoile mele, in special cele sexuale, iar el nu ma baga in seama, se simte doar el bine sau partenerul meu ma inseala” sau partenerul meu tipa la mine si multe altele de acest gen, iar concluzia lor este PARTENERUL MEU MA IUBESTE, SAU eu IL IUBESC SI NU VREAU SA MA DESPART DE EL.
Asta numesc ele iubire. De fapt ele sunt niste victime, care nu au cum sa isi iubeasca abuzatorul. Pe fata sau in secret il urasc de moarte, iar dorinta de a-l ajuta este dorinta lor de a se ajuta pe ele insele.
Nu stiu, nu imi dau seama, nu pricep cum asta se poate numi iubire. Imi pot imagina asa ceva doar in cazul in care nu cunoastem definitia iubirii.
O sa scriu mai multe articole de acet gen. De ce oare? Pentru ca nimeni nu ne invata iubirea, ce este, cum vine, de unde, cum o mentinem. Nimeni nu ne invata care este granita care desparte iubirea de neiubire, sau iluzie.
Toti avem tendinta sa il ajutam pe abuzator. De fapt prin ajutorul pe care il oferim vrem sa ne salvam pe noi, vrem ca noi insine sa scapam de sentimentele neplacute pe care ni le provoaca.
Daca am sti sa ne uitam in noi, viata noastra ar fi o minune. Fiecare experienta pe care o traim este ca si o busola pentru viata noastra.
Pacat ca am fost invatati sa ne uitam la ceilalti, sa ne daruim viata celorlalti, sa ne centram pe nevoile celorlalti in loc sa ne vedem de ale noastre.
Daca nevoile noastre ar fi satisfacute, am putea intelege ca avem de unde sa le oferim si celorlalti.
Dar cum sa facem asta cand ceea ce ni s-a predat este ca a ne face noua pe plac inseamna sa fim egoisiti, iar a fi egoisti este un lucru urat? Numai asa s-au asigurat ceilalti ca vom avea grija de ei.
Acum stau si ma gandesc, oare parintii prin faptul ca ne educa in acest spirit ai renuntarii la noi si nevoile noastre, oare nu o fac pentru a se asigura ca vom avea grija de ei? Ca vom fi tot timpul langa ei atunci cand vom avea nevoi? Si asta oare nu este un gest mai egoist decat toate gesturile egoiste?
Oare biserica care ne educa in spritul renuntatrii la noi nu o face pentru a se asigura ca are cine sa plateasca darile la biserica? Vezi, de asta biserica este plina de oameni batrani, pentru ca bisericii i se face o reclama foarte proasta.
Dar sa revin la abuzatori, ca despre ei este vorba. Un om care abuzeaza este un om care sufera. Insa si asa, faptul ca el sufera nu este vina ta. Sufera si asta este treaba lui. NU esti mama lui, nu esti responsabila de suferinta lui. Da, poti sa il intelegi, insa nu esti obligata sa traiesti cu el.
- Iti place sa il vezi ca te abuzeaza?
- Cum suporti?
- Cat crezi ca ve putea trai in o asa relatie?
Imi vei spune ca il iubesti, ok, dar eu vin si te intreb „ce iubesti la el?” sau „ce te face sa vibrezi langa el?”. Cred, consider si sustin ca in preajma unui abuzator nu ai cum sa fii fericita.
Hai sa ne intelegem, poate oamenii trec prin perioade grele, stresante, poate are o zi proasta, poate ceva nu a mers bine o perioada. Dar cand aceasta perioada se prelungeste, oare nu ti se pare prea mult?
Daca tinem cont de faptul ca partenerul este o oglinda pentru noi, el reflecta ceea ce exista in noi.
As putea spune sau presupune ca atunci cand acceptam sa fim abuzati de fapt noi insine ne abuzam pe noi. Cum`? Prin simpul fapt ca acceptam abuzul.
Deci partenerul abuzat reflecta ceea ce noi insine ne facem cu buna stiinta, doar ca ne mintim aruncand pe el greseala de a ne abuza. El face ceea ce noi ii permitem.
Este vorba de respectul pe care tu ti-l porti tie. In momentul in care permiti sa fii abuzata, indiferent de motiv, inseamna ca tu undeva nu te repecti pe tine, ceea ce el observa si actioneaza in consecinta.
Tu nu te respecti pe tine si el la randul lui face asta. Cu cat ii vei permite mai mult sa se comporte fara respect, cu atat va face si isi va permite mai multe cu tine.
Si sa nu iti imaginezi ca el va observa ca tu ii permiti sa se poarte asa cu tine pentru ca stie ca il iubesti si intelege asta, ca el chiar nu intelege.
Faptul ca tu nu ai limite, il face pe el sa nu aiba limite. Daca i-ai pune in vedere, scurt si la obiect ca de azi incepand nu mai permiti o astfel de atitudine din partea lui lucrurile se vor schimba poate, nu iti garantez, dar atata timp cat perrmiti nu ii oferi ocazia sa constientizeze comportamentul lui distructiv.
Cu cat il vei proteja mai tare pe el cu atat tu te vei adanci mai tare in tristete.
Sa lupti cu un abuzator din partea mea este cea mai mare pierdere de vreme, timp, pur si simplu sa ii faci lui cadou viata ta, fara sa primesti ceva in schimb.
Este o vorba care spune ca nu conteaza ce facem, ci sunt importante rezultatele. Daca pana in prezent tu ai tacut, ai inghitit, ai inteles, ai trecut cu vederea si nu s-a intamplat nimic, ce iti spune tie asta?
- Care sunt rezultatele?
- Cat timp crezi ca vei putea inghiti comportamentul lui?
Se spune ca putem lupta cu monstrii interiori ai partenerului, si eu cred ca se poate, insa asta inseamna sa iti pui sufletul la bataie. Inseamna sa il lasi sa te calce in picioare, sa faca ce vrea cu tine.
Si eu am incercat si unde crezi ca am ajuns? La acelasi final, despartirea, pentru ca asa era el pentru ca eu eram cea care i-am permis sa se poarte abuzator cu mine.
Calaul isi gaseste de fiecare data victima. Tu poate ai idei frumoase despre viata, despre iubire sau relatie. el nu le are. Si nu pentru ca tu nu ai merita ci pentru ca poate el nu cunoaste aceeasi definitie a iubirii.
Pune-l la incercare, intreaba-l ce este pentru el iubirea? Crezi ca iti va raspunde? Nu sunt convinsa pentru ca nu stie ce sa iti raspunda. Pentru ca a da o definitie a iubirii inseamna sa o fi trait candva, cu cineva. Cineva l-a invatat ce este iubirea, si daca nu stie, cum sa aprecieze ceea ce tu faci pentru el?
In cunostinta de cauza pot spune ca atunci cand avem de a face cu un abuzator, este bine sa ne facem o analiza a nevoilor. Tu cu tine sa te intrebi ce iti ofera aceasta relatie?
- Este el barbatul mult dorit?
- Crezi ca vei putea avea un trai si o relatie linistita langa el?
- Crezi ca vei putea fericita?
- Cat timp ai la dispozitie sa lupti?
- Ce inseamna iubirea pentru tine?
- Cum vezi tu o relatie?
Daca iti raspunzi la aceste intrebari sincer, tu cu tine, vei vedea si te vei convinge daca vrei sa ramai intr-o relatie cu acest barbat.
Si daca este sa mergem mai departe, poate la un moment dat ajungi sa te casatoresti cu el. Tu vei putea suporta ca el sa se comporte la fel cu copii tai? El asa va face pentru ca asa stie si asta a invatat. El a fost abuzat si abuzul merge mai departe.
Daca am sti sa facem alegeri mai bune in ceea ce priveste partenerul de cuplu, sunt convinsa ca ar creste calitatea vietii noastre, a fiecaruia dintre noi. Dar pentru asta avem nevoie sa stim ce inseamna o relatie, cum ar trebui sa ne alegem partenerul de cuplu, ce inseamna iubirea si fericirea si unde le gasim, cum sa fim impliniti si cum sa facem sa nu ne pierdem vremea cu oameni care poate nu sunt potriviti noua.
A accepta un partener care te abuzeaza, a incerca sa il schimbi mie mi se pare nebunie curata.
Nu spun si nu contesc, poate mai exista si minuni, dar sansele ca el sa se schimbe radical, sansele ca el sa nu repete acest comportament sunt minime, costurile pentru cel care incearca sunt imense, iar beneficiile sunt foarte putine.
Ceea ce stiu, ceea ce cred si sustin este ideea de a te schimba pe tine, asta stiu ca se poate.
Adica sa nu mai accepti abuzul de nici o forma, oricare ar fi riscurile, ca ramai singura, ca il iubesti ca iti pare rau ca nu l-ai putut ajuta. Asta este parerea mea.
Cauta sa iti reprezinti cat mai bine realitatea. Evita sa ii gasesti scuze, nu are.
Ce rau i-ai facut tu de meriti sa se poarte asa cu tine? Inteleg ca se poarta asa cu oameni care i-ai facut rau, dar a accepta sa se rasfranga asupra ta viata lui de dinainte cu tine, este inadmisibil.
Stabileste limite, stabileste reguli, pune-i in vedere ce accepti si ce nu si daca nu functioneaza este mai bine sa va despartiti si sa va vedeti fiecare de viata lui.
Ma intrebi ce vei castiga? Vei castiga timp, timp sa fii fericita si sa fii asa cum tu iti doresti, timp sa fii iubita si respectata, timp sa te bucuri de tine de ceea ce esti ca si fiinta umana pentru ca meriti asta.
Cand te-ai gandit ultima data la tine? Un pic cam prosteasca aceasta intrebare, nu-i asa?