Intr-un cuvant aveti de toate si cu toate ca aveti de toate si faceti de toate el cauta si in alta parte.
Paradoxal sa auzi pe cineva ca spune „sunt multumit de tine din toate punctele de vedere si sa te trezesti ca isi spune noapte buna cu o alta, ca se trezeste cu altcineva in gand, ca unei „alteia ii ofera mult mai mult decat iti ofera tie, chiar daca tu in sinea ta consideri ca meriti mai mult.
Barbatii sunt barbati, pentru ei viata de cuplu este mult mai simpla. Femeile sunt cele care cara in spate povara unei relatii profunde, ele sunt cele care se preocupa de latura emotionala, de copii si cresterea lor. Ele sunt cele care plang pe ascuns si pana nu mai vad, ele sunt cele care sufera in tacere pentru a avea o relatie.
Asa esti si tu draga mea, si tu. Si stii de ce? Pentru ca pentru tine aceasta relatie inseamna ceva. O sa imi spui ca si pentru el, bun, atunci o sa te rog sa imi spui ce face el si ce faci tu?
Nu exista si nu poate supravietui o relatie in care doar unul dintre parteneri investeste si celalalt are doar de castigat. O relatie functioneaza doar cand exista echilibru, pentru ca totul in lumea aceasta functioneaza doar pe baza de echilibru, iar unde lipsesc aceste legi natura si viata isi fac de cap.
Asa apar dezastrele in lume si de ce crezi ca nu la fel s-ar intampla si cu relatia ta? Ce te face sa crezi ca vei putea investi in ea la nesfarsit daca nu primesti inapoi? La un moment dat te vei trezi cu rezervoarele goale, vlaguita, epuizata si vei mai fi si singura pe deasupra.
Sunteti proaspat casatoriti sau de putina vreme intr-o relatie si cu toate acestea el cauta diversitatea. Cum e posibil asa ceva? Cum ar trebui sa fie inceptul unei relatii, sau macar primii ani? Conform spuselor unor mari psihologi o relatie de iubire dureaza in medie cam 3-4 ani. Nu ti se paare normal ca macar acum sa primesti ceea ce ai nevoie? Si daca acum esti asa si te simti atat de trista pentru ca investesti si dai, cum crezi ca te vei simti peste mai multi ani? Cat vei putea duce aceasta povara?
Imagineaza-ti ca corpul nostru poate trai fara mancare cam o luna de zile daca nu ma insel. Sufletul tau cat va putea indura nedreptatile pe care aceasta relatie ti le scoate in cale?
Cat vei putea sa fii trista? Cat vei putea sa plangi? La un moment dat te vei trezi fara lacrimi, la un moment dat nu vei mai avea putere sa faci nimic nu doar pentru el ci si pentru tine.
Si nu te mira ca vei sfarsi singura, pentru ca ranile adanci te vor face sa vezi fiecare relatie in negru. Vei sfarsi dezamagita si singura. Nimic mai trist decat sa stii ca responsabilitatea pentru ceea ce traiesti iti aprtine in totalitate. Ei fac, adica ceilalti ceea ce noi le permitem, ceea ce noi ne facem ca nu vedem.
Vei avea curajul sa declari si sa iti recunosti ca te-ai mintit singura si amagit ani la rand? Vei avea puterea sa iti recunosti partea ta de greseala? Nu, cred, e dureros sa accepti ca tu esti cea care a provocat asta in viata ta.
Nu cred ca exista durere mai mare decat sa accepti ca totul s-a produs cu acordul tau. Si atunci, ce vei face? Te vei ura, te vei abuza si detesta tu pe tine. Dar sa ca scapi de aceasta povara vei incerca sa arunci totul in carca lui. Este mult mai simplu sa aruncam viata si resposabilitatea pentru viata noastra in carca celorlalti.
Ne simtim salvati si eliberati, insa pentru cata vreme? Este ca si cum am arunca gunoiul sub covor. La un moment dat tot va trebui sa il scoatem de acolo, vrem nu vrem.
Daca vezi, observi, simti, detectezi prin mijloace proprii ca partenerul umbla prin case vecine, pe la prietene, cunostinte si pe retele de socializatre in cautarea sufletului pereche, ce te opreste sa iei masuri?
Nu intelegi ca atata timp cat stii ceva despre el care te deranjeaza si tii pentru tine este ca si cum ai avea o durere pe care ti-o inabusi? Daca ai informatii care te dor, declarai-le, fai-le cunoscute, cere explicatii, pune limite, scoate-l afara din viata ta. Nu exista solutii magice in acest caz.
Nu sta pe tusa, astfel risti sa fii ca un arbitru care la meciul de fotbal nu semnalizeaza un fault. Iti imaginezi cum rasuna tribuna? Iti dai seama ce haos se anunta?
Si jucarotii cand vad ce face arbitrul nu crezi ca indraznesc mai mult sa triseze? Ba, bine ca nu, toata lumea face asa. Cand e ceva de castigat fiecare lupta pentru asta. De ce tu nu ai lupta sa castigi pentru tine?
De ce nu ai lupta sa iti recastigi demnitatea, personaliatea si linistea cu care iti era cald acum ceva timp?
Il stiai de la inceput ca asa este, ai ignorat. Asta este pretul pe care il platim atunci cand ignoram, semne care ne anunta ca apare furtuna.
Ea vine, putin ii pasa ca tu ai umbrela sau nu, cand este sa apara, apare. Tu nu poti decat sa privesti neputincioasa in ploaie sau furtuna. Ai putea sa te pui la adapost, de tine depinde ce alegi.
Aici gresim, ignorand ceea ce universul, viata si destinul ne scoate in cale. Ignoram semne care ne arata clar ca ceva nu este in regula. Insa din dorinta de a avea relatia ideala, mergem inainte cu speranta ca toate se vor schimba dupa asteptarile noastre. Unoeri se schimba, alteori nu.
Asa este in viata. De noi depinde ce acceptam si ce nu. Noi suntem creatorii vietii, scenaristi si regizori pe scena vietii.
Tot ce reprimam, ce ne facem ca nu vedem, ce dam la spate, ce ascundem iese la suprafata intr-un fel sau altul. Nu exista ca ceva ce te deranjeaza acum sa nu te deranjeze si mai tarziu.
Cand corpul iti trimite semnale, asculta-le. Compromisul in relatia de cuplu inseamna sa renunti la resentimente. Si daca ai acceptat, de ce acum esti trista si te plangi?
De ce face partenerul ce face? O face pentru ca stie ca este iubit, mai bine spus tolerat. Iti testeaza limitele si daca vede ca tu nu le ai, merge mai departe. Intinde coarda.
Lasa ca ea trece peste, lasa ca ea intelege, ma tolereaza. Asta cred si asta se intampla. Nu se intreaba daca te doare, daca suferi, plangi si esti nefericita. Important este ca el este, ceea ce se intampla cu tine nu conteaza.
De ce ii cauti lui explicatii pentru ceea ce face? Crezi ca te ajuta sa stii de ce face? Daca eu iti spun ca el sufera de sindromul DON JUAN, te simti mai bine? Asta este el, un partener instabil din punct de vedere emotional.
Nu ai ce sa ii faci. Nimci nu il schimba, poate doar suferinta. Tendinta lui este de a cuceri. El nu este capabil sa sustina relatia, sa se implice in ea. Cauta mereu noul.
Tendinta noastra este sa cautam raspunsuri iar cand le avem ce facem cu ele? De exemplu stim ca partenerul este instabil emotional. Stim asta si ne gandim ca il putem schimba? Pe el te asigur ca nu il poti schimba, pe tine da.
Daca schimbi ceva la tine este posibil sa se schimbe ceva si la el. Asta este ecuatia.
Nu te invinovati pe tine pentru ceea ce el face, nu este vina si nici responsabilitatea ta pentru faptele lui. Partea ta de responsabilitatea este cum actionezi tu si ce faci tu. Asta este ceea ce iti apartine. Daca tu stii ca ii oferi tot ce ai tu mai bun, ca te dedici relatiei, ca te-ai dat si de-a dura si tot acelasi sunt rezultatele, eu spun sa te opresti.
Nu te transforma intr-un clovn, este prea mult. Fii tu si actioneaza in functie de nevoile tale. Poate el nu este cel care te poate aprecia, poate exista un altul. De ce vrei sa ceri de la el ceea ce nu iti poate da?
De ce nu te gandesti ca el atat poate sa iti ofere? Asta cunoaste si asta face. Nu esti judecatorul sau detectivul lui sa stai toata ziua pe la colturi sa vezi prin ce locuri si cu cine umbla.
Poate fi interesant pe moment, dar dupa un timp cred ca te vei plictisi. In ciuda sacrificiilor tale, el are aceeasi ocupatie. Dureros, dar ma crezi ca va veni un moment in care te la lasa rece tot ceea ce face? Acest moment poate dura, pot trece luni, ani. De ce sa pierzi atat de mult timp pretios pe care l-ai putea folosi in favoarea ta?
Tine minte, cu cat vei face mai multe lucruri pentru un barbat, cu cat te vei sacrifica sau martiriza mai mult pentru el cu atat vei pierde mai mult. Stiu conceptia noastra este ca daca oferim, suntem mai mult iubiti.
Nu este nici pe departe asa, din contra oferind foarte mult, mai mult decat ceea ce tu primesti vei pierde respectul patenerului. Relatia se va destrama oricum, fara sa iti dai seama te vei trezi in singuratate si fara nimic.
Parca te si aud „nu mai am nimic, ma simt atat de goala“, „nu mai am putere sa lupt, sa traiesc, sa ma bucur de viata si de mine“. Nu mai ai pentru tine, asta este, ai dat tot pentru el. Nimeni nu te-a invatat sa oferi echilibrat, nimeni nu te-a invatat sa oferi si apoi sa astepti sa primesti.
Tot se vorbeste despre dragoste neconditionata, hai ma lasati? In viata asta fiecare dintre noi asteptam ceva in schimb. Eu nu cunosc pe nimeni care sa traiasca cu aer sau cu satisfactia ca ofera dragoste neconditionata. Asta este dragoste dumnezeiasca si cine este capabil de asa ceva? Mai eu si de la pisica mea, cu toate ca este animal astept ceva, orice, un mieunat, o linguseala, sa stea la mine in brate, sa ma astepte dimineata cu coada tremurand cand ii dau de mancare. Toti asteptam ceva, nimci nu este gratis.
Poate verbal partenerul iti spune ca esti buna, ca esti femeia ideala, ca esti pasionala, ei da esti. El spune adevarul dar cu toate astea actiunile lui arata cu totul altceva.
Este normal, tu esti faina si altele sunt faine, si altele gatesc bine, si altele sunt pasionale. Nu esti unica, sa ne intelegm. Esti unica in felul tau dar pentru el nu esti unica femeie.
De ce lupti? De ce te sacrifici pentru iubire? De ce nu intelegi ca o relatie nu inseamna sa lupti? O relatie inseamna sa ai grija de ea, de el, de ea, de voi, de ceea ce va doriti.
Cat timp vei lupta te vei indeparta de tine. Uiti ca existi, uiti ca faci parte din aceasta lume si nu iti doresc sa ajungi dupa ani si ani sa te intrebi „unde este tineretea mea, unde sunt anii mei si ce am facut si realizat“. Trezeste-te pana nu este prea tarziu, ia atitudine, spune-ti nevoile, cere, organizeaza, munceste, cauta, dezvolta-te, iubeste-te, traieste, actioneaza.