Uite cat sunt eu de orposita? Uite cat ma sacrific eu pentru tine si cati nervi imi faci? Uite in ce hal am ajuns din cauza ta?
Cum sa scapi de martirism?
Asta este discursul martirilor. Eu sunt acei parteneri care in relatia de cuplu doar se sacrifica, ofera, daruiesc si raspund nevoilor celuilalt.
Martirii in relatia de cuplu sunt acele persoane care isi sactifica de bunavoie viata in numele unui scop inaltator. Uite de ce sunt eu capabila si cate sacrificii pot face pentru tine, pentru iubirea si relatia care ne leaga!
Martirii in relatia de cuplu sunt in general femei care isi sacrifica totul pentru relatie. Personalitate, dorinte, vise, ambitii, respectul totul pentru si in numele iubirii. Nici nu ma mir ca se trezesc peste ani epuizate si ridate. Acum intelegi de ce femeile sunt mai ridate decat barbatii?
De ce adoptam aceste rol de martir in cuplu?
Pentru ca aceasta tipologie de femei (barbatii sa ma scuze ca azi nu-i bag in seamaJ) nu cunosc nici o alta metoda de impacare cu partenerul iubit.
Martirajul apare ca urmare a gandurilor ruminate in minte si nerostite, sentimentelor inabusite, conflictelor care mocnesc pentru ca nu sunt rezolvate si a limitelor care ii sunt incalcate. Din toate acestea decurg o serie de resentimente de frustrare, manie, dezamagiri, ura de sine care in final vor ucide dragostea si iubirea in cuplu.
De ce adoptam acest rol de martir?
Femeile care se complac in rolul de martir, acceptand un comportament inacceptabil se asteapta cu naivitate ca toata lumea sa traiasca respectand aceleasi valori pe care le respectam noi insine. Confunda dorinta de a trai intr-o lume linistita si credinta ca aceasta este realitatea. Asta trebuie sa suporte si sa indure, o fi vorba de destin, ghinion, blestem?
Atunci cand privim lucrurile asa cum ar trebui sa fie in loc de a le vedea asa cum sunt in realitate este periculoas. Ne conduce catre concluzii eronate, motiv pentru care luam decizii eronate.
Nu luam decizii bazate pe realitatea din fata noastra, ci pe realitatea din capul nostru. Ne distragem atentia de la faptele reale, de accea continuam sa repetam greseli fara sa rezolvam adevaratele probleme.
Renuntam la responsabilitatea propriei vieti si la cea a unei relatii bune, de aceea ii acordam partenerului mana libera. De aceea ne simtim legati de maini si de picioare si nu suntem in stare sa actionam asa cum ar trebui.
Cand suntem convinsi ca nu putem face nimic pentru a ne proteja, devenim tinte foarte usoare ale abuzului verbal si violentei fizice.
Trage cu ochiul in lista de mai jos si vezi daca te regasesti in vreuna din urmatoarele intrebari.
- Faci orice iti cere partenerul si mai tarziu regreti?
- Eviti sa il contrazici de teama de a nu provoca o cearta?
- Faci sex cu el el, doar pentru ca el isi doreste, din datorie?
- Ii cedezi partea ta de responsabilitate legata de viata ta?
- Ai renuntat la prieteni, familie si cunostinte pentru ca lui nu ii sunt pe plac?
- Te desconsidera, umileste si consideri ca este indreptatit sa faca asta?
- Crezi ca el este mai bun, curajos, puternic decat tine?
- El te raneste si tu ii esti la fel de loiala?
- Il intelegi si il ierti intotdeauna indiferent de ceea ce face?
- Ai sentimente duale fara de el, cand iti vine sa il iubesti, cand iti vine sa dai cu el de toti peretii?
11. Il lasi sa ia toate deciziile in cuplu pentru ca el stie mult mai bine decat tine?
12. Il acuzi, cicalesti, critici si cu toate acestea nu actionezi in acest sens?
13. Ii cauti scuze pentru comportamentele urate si lipsite de respect?
14. Chiar daca el greseste, ii ceri scuze si il asiguri ca te vei schimba, chiar daca tu nu ai nici o vina?
15. In loc sa iti exprimi direct furia, te reversi asupra altora sau faci tot felul de actiuni prin care sa il sabotezi?
Tam, tam,tamtam, deci daca la toate aceste intrebari raspunsul este DA, probabil ca joci un rol, cel de martir in relatia ta.
De cele mai multe ori le spun celor care imi scriu, (mai mult femei si foarte putini barbati) partenerul tau face ceea ce tu ii permiti sa faca. Nimeni nu iti poate face rau daca tu nu permiti asta. Prin faptul ca subsemnatele nu actioneaza in nici un fel de fapt il incuzajeaza sa mearga mai departe.
Adoptarea rolului de martir incepe in momentul in care alegem sa acceptam si sa traim conform unor false valori si unor convingeri ce actioneaza in detrimentul sanatatii noastre emotionale si al stabilitatii relatiei.
Din nefericire am fost invatate ca pentru a avea o relatie trebuie sa facem sacrificii. Asa ajungem sa consideram ca martirajul, altruismul si sacrificiul are ceva grandios si nobil. Pentru o martira binele, siguranta si fericirea altora este mai presus decat fericirea ei insasi.
Partenerele care se comporta asa intr-o relatie sunt oameni buni. Gresesc pentru ca prin modul lor de a actiona, il fac pe partenerul egoist sa fie si mai egoist, pe lenes si mai lenes.
Cand adoptam rolul de martir, ne transformam in donatori intr-o lume de acaparatori care isi cauta instinctiv parteneri dispusi sa daruiasca. Si te mai intrebi de ce daca faci atat de multe pentru el nu te iubeste si mai mult? Iti spun de ce, pentru ca tocmai faci prea multe, asta este explicatia.
Nu exista nimic rau in a face lucruri, sacrificii si a-i pune pe ceilalti mai presus de tine atunci cand situatia o cere. A oferi celuilat serviciile noastre inseamna a-l iubi, iar intr-o relatie viata echilibrata, sacrificiile si compromisurile ar trebui egalate de catre cele ale partenerului. Ele trebuie sa fie recunoscute si apreciate si nu asteptate.
Roulul de martir in relatie are la baza o convingere eronata si anume suntem invatate sa credem ca barbatilor le place sa ne domine si ca acceptand dominatia lor ii facem sa ne aprecieze si mai mult, sa ne iubeasca si mai tare, insa nu este deloc asa.
Barbatii care profita de femei in acest mod isi pierd mai devreme sau mai tarziu respectul pentru ele, iar partenera afla ca sacrificiile ei ai fost toate gratuite. Dupa perioade indelungate de lupte in van rupe relatia fara sa ramana cu nimic si mai ales cu nici o urma a deminiatii de sine.
Daca doresti sa nu te trezesti singura, batuta de soarta si goala pe dinauntru, atunci tine cont de urmatoarele aspecte:
1. Nu accepta sa faci sacrificii de dragul partenerului, adica nu fa nimic care sa fie impotriva vointei tale si sa le regreti mai tarziu.
2. Cauta sa iti pastrezi identitatea in relatie. Fa-ti viata ta, cauta sa fii independenta si te poti intretine singura, astfel vei fi puternica si nu va putea sa profite de tine.
3. Fii tu, asa cum esti, fara masti, fara teatru si prefacatorii. Te place asa, este bine, nu pleaca mai departe.
4. Fii contienta de tine, de calitatile tale, defectele si nevoile tale in orice moment. Daca nu stii cine esti, vei avea mereu tendinta sa depinzi de aprecierile lui, pentru ca gandesti ca el iti este superior.
5. Cand simti ca ai dreptate, comunica, argumenteaza, riposteaza, spune-ti parerea. Asa va intelege ca poti avea propriile tale pareri, propria ta personalitate
6. Cauta sa ai incredere in tine si recunoaste cand gresesti si accepta cand ai dreptate.
7. Exprima-ti direct furia si nu iti pierde energia folosind tot felul de tertipuri si modalitati de a-l sabota.
Daca dorim sa renuntam la rolul de martir trenuie sa renuntam la iluzii, scuze si povestile de adormit copii. Asta inseasmna sa ne oferim posibilitatea de a vedea lucrurile asa cum sunt ele in realitate si nu asa cum ne-ar placea noua sa fie.
Daca ne asumam responsabilitatea propriei vieti, problema este pe jumatate rezolvata, pentru ca asa intelegem ca nimeni nu are dreptul si nici vreun motiv de a ne trata necuviincios.
Stabiliti impreuna cu partenerul ce permiteti si ce nu, care va sunt limitele si cautati sa infruntati pe oricine care incearca sa va controleze intr-un fel sau altul.
Faceti-va inca de la inceptul relatie cunoscute nevoile, dorintelele si planurile si lucrati pentru a vi le satisface.
Cel mai potrivit mod de a nu cadea in capcana acestui rol este sa cautati oameni care sa va trateze asa cum se cuvine, oameni care va merita, care stiu sa aprecieze si sa recompenseze sacrificiile si serviciile partenerei.
Foarte bun articolul…constat ca simptomele „bolii” sunt gasite si de mine dar nu prea stiu cum sa aplic „tratamentul”,care este mai mult valabil pentru relatiile aflate la inceput…cred..,ori cand esti deja intr-o relatie mai veche si cu un copil la mijloc,care ar putea fi solutiile in afara de despartire?
Puteti sa-mi dati cateva sfaturi si cu exemple daca se poate….Va multumesc.
Draga mea, din pacate nu am inteleg foarte bine din mesajul tau ce fel de relatie? Esti la inceput de relatie si in aceasta relatie este vorba si de un copil? Te rog sa imi lamuresi nedumerirea. Imi poti scrie un email daca doresti mai multe informatii in care sa imi descrii pe larg povestea in care esti implicata.
Cu drag