Mitul iubirii romantice

Mitul iubirii romantice

Indragostirea este un truc si o capcana cu ajutorul caruia suntem prinsi in capcana casniciei.

Multi dintre cei care pica in aceasta capcana traiesc cu iluzia ca va dura pentru totdeauna.

Aceasta iluzie este alimentata de cultura in care ne nastem si traim, in basmele preferate din copilarie.

Mitul iubirii romantice ne ofera iluzia ca exista pentru fiecare dintre noi un el sau o ea special predestinati.

Prin indragostire recunoastem acea persoana perfecta, predestinata, ca ne vom satisface unul altuia nevoile si vom fi fericiti pana la adanci batraneti, pentru totdeauna in armonie si unitate perfecta.

Si totusi vine un moment cand nu vom mai putea satisface sau intelege nevoile celuilalt, vor aparea divergentele, dragostea se va termina si ne vom da seama ca s-a produs o greseala grava.

Persoana pe care o consideram perfecta ne dezamageste si dam vina pe stele, ca nu am intalnit iubirea adevarata.

Mitul iubirii romantice este o minciuna sfruntata, dar o minciuna necesara care asigura supravietuirea speciei si ne prinde in capcana casatoriei.

Cu toate acestea exista foarte multi oameni care isi irosesc cu disperare mari cantitati de energie inutil in incercarea de a face realitatea vietii lor conforma cu realitatea mitului.

Ajungem sa ne enervan reciproc, sa ne inselam la fel, apelam la infidelitati tacite fiecare dintre noi cautand iubire adevarata.

Acesta ar trebui sa fie un semnal de alarma si un inceputul unui efort pentru imbunatatirea relatiei si casniciei si nu ruperea ei.

Cuplurile care accepta ca luna de miere s-a terminat, ca intre ei nu mai exista iubire romantica si reusesc  sa ramana angajati in relatia lor se agata de acest mit si incearca sa isi fafa vietile conforme cu el.

Chiar daca nu mai simt ca sunt indragostiti unul de altul, daca actioneaza cu vointa si dorinta comportandu-se ca si cum ar fi indragostiti gandesc ca iubirea romantica se va intoarce in vietile lor.

Cuplurile care fac astfel castiga faptul de a fi impreuna si nu numai ele invata ca o acceptare a individualitatii proprii, a individualitatii celuilalt este singura fundatie pe care se poate baza o casnicie adevarata si pe care se poate dezvolta o iubire reala.

Chiar daca ingragostirea este un fel de iluzie, ea este de fapt foarte aproape de iubirea reala.

Experienta iubirii reale implica largirea limitelor, iar cand ne extindem linmitele prin iubire ne indreptam catre fiinta iubita a carei dezvoltare vrem sa o hranim.

Pentru a putea face asta, obiectul iubirii noastre trebuie mai intai sa devina iubit, sa fim atrasi de el si sa ne angajam largindu-ne granitele eului.

Acest proces de angajare si atractie este numit investitie. Astfel incorporam in noi o reprezentare a celuilalt.

Extinderea limitelor datorita investirii, creeaza o largire a sinelui, graduala dar progresiva, o incorporare a lumii din afara inauntru, o dezvoltare, o subtiere si o slabire a granitelor eului.

Astfel cu cat ne extindem mai mult pe noi insine, cu atat iubim mai mult, cu atat mai mult se estompeaza distinctia dintre sine si lume, demenind una cu lumea. Incepem sa experimentam extazul, asemeni perioadei in care ne indragosteam.

Unirea nu mai este temporara si nerealista, ci ne unim cu adevarat si pentru totdeauna cu o parte din lume. Putem ajunge sa uitam cine suntem, sa pierdem orice urma de sine, sa fim pierduti in timp si spatiu, sa fim inafara noastra transportati.

Iubirea adevarata ne ofera sentimentul de a fi una cu universul. Ea poate fi considerata un fel de uniune mistica.

Dar toate acestea presupun un anumit grad de maturitate, specific persoanelor adulte.

De aftfel drumul catre sfintenie trece prin maturitate. Nu exista scurtaturi sau drumuri usoare.

Granitele eului trebuie intarite, inainte de a fi slabite, cum de altfel trebuie sa dobandim o identitate de sine inainte de a o transcede, trebuie sa ne gasim sinele inainte de a-l putea pierde.

Indragostirea este asociata cu temporata eliberare de granitele eului. Toate acestea fac ca adevarata dezvoltare spirituala sa poate fi obtinuta doar printr-un exercitiu persistent al iubirii adevarate.

Disparitia granitelor eului datorata indragostirii si relatiilor sexuale ne imping sa ne luam angajamente fata de ceilalti de la care poate incepe iubirea  adevarata.

Desi indragostirea nu este iubire, ea este o parte din acest plan misterios si maret al iubirii.