Cum apar neintelegerile in cuplu
Cand in relatia de cuplu intervin neintelegeri, intensitatea iubirii scade. Legatura de iubire sufera transformari, se poate rupe pentru un timp, partenerii se indeparteaza. Atitudinea adoptata este cea de defensiva.
Cuplurile care functioneaza in armonie sunt cele in care partenerii se trateaza cu respect si egalitate. Cu toate acestea, unele cupluri sunt un continuu camp de batalie. Ei nu se considera aliati, ci dusmani. Ei nu se mai atrag, ci se resping. Balanta atarna in defavoarea unuia dintre cei doi.
Un exemplu sugestiv este cazul cuplurilor in care unul dintre parteneri devine Persecutor. El este cel care detine autoritatea in relatie. Contabilul greselilor si defectelor celuilalt. Conform teoriilor el face asta ca sa reziste in relatie. Eu cred ca este vorba mai mult decat de modelul parental interiorizat.
Pentru ca el este cel care detine puterea si controlul, el decide si stabileste regulile. Isi raneste partenerul, umilindul-l si acuzandu-l. De parca nu este suficient, cauta sa se convinga intotdeauna ca doar el are dreptate, aparandu-si valorile si moralitatea.
El decide, el taie, el spanzura, deoarece el este puterea in relatie. Si mai mult, se simte tot timpul indreptatit sa fie suparat incontinuu.
Cauta mereu mijloace prin care sa se razbune pe partener pentru trairile sale, fara a-si asuma cea mai mica parte de responsabilitate. Nu isi exprima furia considerandu-se intotdeauna o victima. Se simte lezat, neinteles, parasit.
Considera intotdeauna ca celalalt este vinovat pentru starile si trairile sale, iar ca urmare el trebuie sa plateasca. Atunci cand el considera ca pedeapsa este suficienta, asteapta ca partenerul sa faca o magie care sa-i aline suferinta. Ca asta sa se intample, partenerul va trebui sa ghiceasca cand pedeapsa stabilita a expirat.
In toata aceasta perioada de suparare, el tace, nu vorbeste, evita orice fel de contact, in special cel fizic. Paradoxal, chiar daca partenerul incearca o reconciliere, el este de neclintit. Partenerul se simte neputincios si vinovat. Toate incercarile salvatorului sunt sortite esecului. El se loveste de un zid, rigid.
Persecutorul este convins in mintea lui ca partenerul detine solutia magica pentru a relua relatia, lucru fals de altfel. Ostilitatile inceteaza atunci cand persecutorul considera ca celalalt a platit suficient.
Atmosfera creata de persecutor este inacceptabila si incompatibila cu o relatie de iubire. Acest tip de comportament da nastere frustrarilor si resentimentelor. Partenerii sunt practic izolati.
Acest rol de persecutor presupune interiorizarea. Practic el nu verbalizeaza motivele supararii, nu isi comunica si exteriorizeaza frustrarea si furia.
Sentiment negativ, indiferent de forma si tip este bine sa fie exteriorizat. In acest fel cresc sansele ca tensiunile sa fie calmate. Ce conteaza este cum facem asta.
Atunci cand suntem furiosi, nu mai gandim, ratiunea este intunecata si ne este aproape imposibil sa ne exprimam cu grija. De aceea exprimarea acestui sentiment necesita o usoara deconectare. O pauza in care cel dominat de furie se poate calma, centra pe sine si pe nevoile sale. In acest fel evitam izbucnirea violenta si necontrolata, prin care am putea jigni iremediabil partenerul.
Daca astfel de momente nu sunt controlate,, consecintele pot fi catastrofale. Cuvintele adresate celuilalt lipsite de ratiune, iubire, compasiune sau intelegere ar putea produce daune psihologice grave ireparabile si iremediabile.
De aceea este bine sa evitam:
- sa nu ne adresam partenerului cand suntem furiosi
- sa amanam momentul pana punctul critic este depasit
Modalitatea sanatoasa de exprimare a acestui sentiment este centrare pe nevoi exprimate calm si constient.