De ce suntem tradati si nefericiti

De ce nu reușim să avem relații satisfăcătoare?
De ce relația ta este o luptă continuă?
De ce ne implicăm în relații nepotrivite?

Fiecare dintre noi avem o poveste de viață. O poveste care ne face să ne simțim fericiti și împliniți. O poveste de care ne aducem aminte cu drag. Ce frumos sună cuvintele acestea „am avut niște părinți extraordinari”, „părinții mei s-au iubit mult’, „tata a iubit-o mult pe mama”, „părinții mei au dormit tot timpul în același pat”. Acestea sunt genul de afirmații pe care le rostesc adulții care au înțeles care este rolul părinților, adulții care copii fiind au înțeles care este rolul părinților în viața unui copil, adulții care au înțeles că părinții lor sunt părinții lor, adulții care copii la vremea lor au înțeles care le este locul lor în familie. Vreau să precizez că acest tip de familie oferă copilului, băiat sau fată un tip de educație sănătoasă. Familia în care regulile de intimitate sunt respectate, adică părinții au camera lor, copii au camera lor. Părintele își asumă rolul de părinte, iar copilul își stie de lungul nasului. Părintii care înțeleg și își protejează relația și care știu cu cine s-au căsătorit.

La polul opus vreau să vorbesc despre familiile în care organizarea este cu totul haotică. Părintii dau nastere unui copil, fetiță sau băiat. Fericire, extaz a venit un dicator pe lume și în familia noastră (ei nu știu asta). Tot universul vieții lor este copilul. Părinții uită că sunt părinți. Uită de viața lor, nevoile lor, cuplul ca entitate. Întreaga lor viață se învârte în jurul micuțului dictator care știe foarte bine să manipuleze tot ceea ce mișcă un jurul său. Dacă până la nașterea micuței vietăți viața lor era senină și liniștită, aflați că ea se poate transforma în fiecare zi într-un calvar. Părinții se transformă în copii. Ce înseamnă asta? Ei sunt la comanda copilului, care foarte bine știe să manipuleze totul în așa fel încît să își înfrângă adversarul. Dacă e fetiță, își dorește să rămână cu tata, pe care îl dorește ca partener, dacă e băiat își dorește să rămână cu mama și tata să dispară. Cum de știe un copil să facă astfel de manevre inteligente? Citește pe fața părinților limbajul și reacțiile nonverbale ale părinților. O dată, de două ori, până cand înțelege că părinții „percutează”. Se simte victorios prinde astfel putere și continuă. Prinde curaj și nu se lasă. Și uite așa viața senină și liniștită a cuplului ia sfârșit. Băiatul se mută în patul conjugal cu mama. Tata doarme pe canapea sau prin alte paturi. Fetița îți atrage tatăl în patul ei și mama doarme singură.

Nimeni nu își poate imagina care sunt scenariile și cum poate o așa mică ființă să manipuleze lucrurile în așa fel încât să distrugă ceea ce doi parteneri au construit în ani de zile. Niciunul dintre parteneri nu îndrăznește să declare și să supună deschis ce se întâmplă. Niciunul nu îndrăznește să fie gelos pe micuța creatură pentru că asta ar însemna să nu mai fie părinți. Cei care se află în situații de genul acesta consideră că nu sunt părinti buni. Confuziile în ceea ce privește iubirea pe care trebuie să o primească un copil, ce înseamă iubirea și ce responsabilitate au ei ca și părinți sunt imense. În plus, astfel de părinți, dacă îi pot numi așa nu realizează că prin atitudinea lor infantilă pregătesc terenul spre nefericire la maturitate.

Practic părinții devin copii, iar copii devin adulți. Caută prin orice mijloace să își înfrângă adversarul după caz, mama sau tata. O vrea sau îl vrea exterminat.

Îmi aduc foarte bine aminte un caz de al meu în care o mama cu un băiat de 9 ani a divorțat pentru că cel mic i-a zis „asta este bărbat, mama divorțeaza de el te rog!” (asta ca să rămână doar cu mama). Și mama asa a făcut. A divorțat să rămână cu bărbatul perfect căruia i-a dat viață. Va face toata viața sex și isi va dori baiatul inconștient cu care va avea o relație incestuoasă până la moarte. Dacă el se va căsători, va face parte din categoria soacrelor care își va băga nasul în oalele nurorii. Nici una nu va fi suficient de bună pentru fiul ei. Pe toate va căuta să le descalifice și să le pună la zid. Și dacă problema nu se rezolvă, într-o zi chiar reușeste. Lupta și își recuperează bărbatul rătăcitor.

Și uite așa vieți și căsnicii distruse. Mariaje care nu rezistă și copii pe care părinții îi pregătesc pentru adevărate dezastre la maturitate. Nici măcar nu realizează că ei sunt inițiatorii acestui curent în familie.

De ce se întamplă asta?

Pentru că cei care au devenit proaspeți părinți nu au nici cele mai elementare noțiuni de educație. Eu știu că au devenit părinți și undeva în mintea lor sălășluiește ideea că pentru asta s-au născut. Sunt făcuți pentru asta Și pentru că au fost crescuți în acest fel ,la fel își vor crește și ei copii. Deci povestea se repetă.

Își educă copilul așa cum au fost educați. Nu înțeleg și nu știu că a fi părinte înseamnă mai mult decât au văzut în familia lor. Nu știu că a face pe plac unui copil îi poate fi foarte dăunător la maturitate când va considera că totul i se cuvine și nu trebuie să facă nimic. Nu știu care sunt consecințele faptului că își mută copilul în patul conjugal. Nu realizează cât de nociv și distructiv este acest comportament. Nu intenționez să vorbesc aici despre tehnici de educație pentru copii. Parintii nu înțeleg care sunt nevoile copilului. Un părinte trebuie să-i ofere copilului un exemplu, un model demn de urmat, afecțiune și protecție, suport și să îl protejeze de eventuale pericole.

Complexul Oedip descoperit de Freud vorbeste despre un adevat incontestabil și care nu poate fi negat. Copii care au acest complex își iubesc excesiv părintele de sex opus și își urăsc părintii de același sex. Practic fetița intra în rivalitate cu mama pe care vrea să o de la o parte, iar băiatul intră în rivalitate cu tatăl pe care îl vrea exclus. Un astfel de copil manevrează în așa fel situația încăt fetița doarme cu tatăl iar mama cu băiatul. Mai mult viața cuplului este manevrată. Un astfel de copil, atrage atenția prin tot felul de manevre părintelui, face program familiei. Stabilește toate regulile. În această familie domină haosul. Părinții nu mai au intimitate, viața și programul se învârte doar în jurul celui mic, sexul este practic inexistent, viața și relația de cuplu intră pe o pantă descendentă. În timp și cu răbdare, micuțul dictator își atinge scopurile. Nu renunță până nu este victorios.

Ce ar trebui să știe părinții pentru a preveni astfel de situații și a vindeca acest complex înspăimântător?

– Părinții sunt părinți și nu trebuie să renunțe la acest rol sub nici o forma și șantaj emoțional la care micii dictatori devin specialiști în astfel de cazuri.

– Copii trebuie să doarmă în camera lor încă de la naștere. Sub nici o formă sau pretext nu acceptați ca un copil să între în patul vostru. Eventual îl puteți supravegea în camera lui, însă nu în pat atenție. E suficient să faceti asta o dată, după care nu mai puteți repara nimic.

– Părinții sunt cei care decid în relație. Aceste reguli trebuie foarte clar stabilite de la început. Nu îi lăsați copilului puterea de decizie în ceea ce privește relația voastră și viața vostră personală.

– Nu vă feriți să vă oferiți afecțiunea ca și până în momentul nașterii și aici mă refer la mici gesturi de tandrețe ca săruturi, mângâieri, atingeri. Unii părinți evită să facă asta de față cu copilul, manevră greșită de altfel. Așa el învață cine este și cine sunt părinții. În plus îl ajutați ca la maturitate să își aleagă un partener afectuos. De la voi învață iubire, trebuie să îi oferiți această șansa.

– Dacă primiți semnale că ar vrea sa intervină în relația voastră, să atragă pe unul dintre voi de partea lui, trebuie să vă puneți semne de întrebare. Fiți uniți și nu cedați sub nicio formă.

– Copilul trebuie să înțeleagă cine este mama, cine este tata și trebuie să știe că ei formează un cuplu. Îi puteți explica eventual că la maturitate și el va putea să se căsătorească și își va găsi un partener după caz, femeie sau barbat cu care se va căsători.

Nu cedați șantajelor emoționale la care ve-ți fi supuși și nu permiteți încă din primul moment ca ele să se manifeste. Ca părinți aveți datoria să vă gândiți la binele copilului, iar asta înseamnă să gândiți pentru viitor. Un copil este ca și o asigurare de pensie. Adevarata iubirea pe care părintții o oferă unui copil este cea care protejează copilul în viitor.

Nu cred că părinții își imaginează care sunt consecințele acestei greșeli imense pe care o pot face cu copii. Pe mine una mă face să înțeleg de ce sunt așa de mulți oameni nefericiți.

Consecintele sunt:

la maturitate copilul care nu se va vindeca de acest complex afurisit și distructiv, va intra doar în relații în care va trebui să lupte, relații care nu vor fi satisfăcătoare pe nici un plan. Relații în care va fi pus sau pusă să dea pe altcineva la o parte. Femei care își vor alege ca parteneri bărbați mai în vârstă în care vor vedea imaginea tatălui pe care îl vor cauta și pe care nu îl vor găsi decât în mintea și fanteziile lor. Bărbați și femei care vor simți în relații o a treia persoană și care va apare cu siguranță chiar dacă nu există în mor real pentru că inconștient o vor chema și care chiar va apare. Relații în care partenerii vor fi părăsiți și înșelați și care vor trăi același scenariu mereu și mereu până vor înțelege că de fapt cauzele nefericirii lor se alfă în lupta inconștientă din copilărie.

Simți că ești nefericit în relație?
De fiecare dată apare o a treia persoană?
Ai fost înșelat în relațiile tale?
Ai avut senimentul că trebuie să lupți pentru a avea locul tău?

Dacă ai trăit una dintre aceste situații afla că ești încă nevindecat de acest demon din mintea ta. Ce poți face să te vindeci?

– în primul rând să înțelegi că părinții tăi au fost părinți. Au facut sex împreună și tu trebuie să accepți asta. Era dreptul lor și faptul că tu ai luptat să înlături părintele care te incomoda și pe care îl urai o făceai pentru că nu știai și nu erai conștient de asta.

– să te ierți și să îți ierți părintele de același sex și să înțelegi că ei au fost părinții tai.

– să te indentifici cu părintele de același sex. Asta este cea mai importantă etapă. Să îl iubești, să îl accepți și să îl ierți.

Nu vreau să te sperii, însă am întâlnit cazuri de femei și bărbați care la vârste înaintate nu sunt căsătoriți, nu au copii, nu au avut relații satisfăcătoare și este inexplicabil acest fenomen pentru unii. Viața lor a fost o continuă luptă și suferință. Dacă îți spun că una dintre cauzele atacurilor de panică este tocmai acest complex vei înțelege de ce trebuie să îl extermini?

Uită-te în jurul tău. Te lupți cu soacra? Ea se luptă cu tine? În relațiile tale apare de fiecare dată un concurent? Află că ai de lucru la „mansardă”. Pune-te pe treabă că altfel vei lupta o viața întreagă în relațiile tale.