Unul dintre cele mai mari adevaruri este ca viata este grea. A pleca de la ideea ce viata este usoara nu ne permite sa vedem greutatile cu care ne confruntam. Mai mult avem tendinta de a le nega.
Acceptand ca viata este dificila acceptam de fapt realitatea.
Cei care nu vad ca viata este dificila nu fac decat sa se planga de probleme, de greutati pe care le neaga. Se considera ghinionisti, lipsiti de noroc si batuti de soarta. Isi consuma intreaga energie gandindu-se la problema, in loc sa se apuce de treaba, sa caute solutii pentru a o rezolva.
Problemele in viata nu se rezolva singure, ele au nevoie de intrega noastra prezenta si de dorinta de a actiona. Actiunea este cea care ne salveaza.
Maturitatea consta in confruntarea reala cu problemele. Intrebarea este ce vrem sa facem? Sa ne plangem mereu sau sa le acceptam si sa le rezolvam?
Viata este dificila pentru ca problemele care apar in viata noastra sunt dificile, iar confruntarea cu probleme prespune confruntarea cu durere.
Problemele pot scoate la suprafata din noi frustrare, manie, tristete, singuratate, frica, anxietate sau disperare. Acestea sunt sentimente inconfortabile care ne produc dureri sufletesti si fizice.
Insa toate acestea fac parte din fiinta noastra. Viata in consecinta este compusa din probleme, este dificila si plina de durere dar si de bucurie si implinire.
Viata are un sens doar atunci cand ne confruntam cu probleme. Ele sunt cele care fac distinctia dintre succes si esec. Problemele sunt cele care ne provoaca curajul, intelepciunea, vointa, dorinta. Ele sunt cele care ne ajuta sa ne dezvoltam mental si spiritual. Prin durerea pe care o suferim cand ne confruntam cu probleme invatam si evoluam.
Benjamin Franklin spune „lucrurile care dor instruiesc”. De accea adevarata intelepciune in viata este sa nu ne temem de probleme ci sa le acceptam in viata noastra. Ele sunt sursa noastra de evolutie.
Multi dintre noi incercam sa evitam problemele. Speram ca amanadu-le le vom face sa dispara. Le ignoram, le uitam, pretindem ca nu exista sau apelam la tot felul de substitute ca alcool, droguri sau medicamente. Dar oare dispar sau se complica si mai mult?
Tendinta de a evita problemele si suferintele sta la baza bolilor mintale. Unii dintre noi sunt in stare sa faca ocoluri extraordinare pentru a evita problemele si suferinta pe care ele o cauzeaza construind adevarate fantezii in care realitatea este in totalitate exclusa. Rezultatul este o nevroza.
Jung este cel care spune ca „nevroza este intotdeaauna un substitut pentru o suferinta legitima”.
Si tocmai acest substitut ajunge sa fie mult mai dureros decat suferinta in sine. Nevroza in acest caz devine cea mai mare problema.
Persoanele care sufera de tulburari ale responsabilitatii sunt fie nevrotice fie sufera de o tulburare de caracter. Le vom analiza pe fiecare in parte.
O persoana nevrotica isi asuma prea multe responsabilitati, iar persoanele cu tulburari de caracter foarte putine.
Cand nevroticii sunt in conflict cu lumea, prespun ca ei sunt de vina, pe cand cei cu tulburare de caracter considera ca altii sunt vinovati si responsabili pentru ceea ce li se intampla. Mai mult dintre cei cu tulburari de caracter nu se vad pe ei ca fiind sursa a propriilor probleme, crezand ca lumea are nevoie sa fie schimbata si nu ei insisi.
Putini dintre noi scapa fara nevroze sau tulburari de caracter deoarece problema consta in a distinge pentru ce suntem si pentru ce nu suntem responsabili. Asta este una dintre cele mai mari probleme ale existentei umane.
Deoarece pe tot parcursul existentei umane lucrurile si evenimentele umane sunt mereu in schimbare, este foarte important sa reevaluam continuu responsabilitatile fiecaruia dintre noi.
Pentru asta avem nevoie de disponibilitate sa suferim o continua evaluare de sine.
Nicio problema nu poate fi solutionata pana cand nu ne asumam responsabilitatea pentru a o solutiona.
Cand dam vina pe altcineva pentru problemele noastre, ele vor persista. Debarasandu-ne de responsabilitate poate ca ne simtim mai confortabil, insa incetam sa traim cu aceleasi probleme, incetam sa ne dezvoltam spiritual.
Dificultatea de a accepta responsabilitatea pentru comportamentele noastre rezulta din dorinta de a evita durerea consecintelor comportamentului.
De cate ori incercam sa evitam responsabilitatea pentru propriul comportament, incercam sa dam responsabilitatea altor indivizi.
Ce inseamna acest lucru? Ca transferam puterea noastra asupra acelei persoane, rezultatul este privarea noastra de libertate.
Radacinile acestei dedari a putetii isi are originea in copilarie. Dar ca adulti, alegerile noastre sunt practic nelimitate.
Majoritatea dintre noi traim cu o problema comuna si anume sentimente de neajutorare, frica si convingere ca nu suntem capabili sa ne descurcam sau sa schimbam lucrurile.
Radacinile acestui sentiment de neputinta este dorinta de a fugi de durerea libertatii, iar unii nu reusesc in mod partial sau total sa accepte responsabilitatea pentru poblemele si viata lor. Ne simtim neputinciosi deparece am renuntat la putere.
Cum ne putem vindeca de aceasta lipsa de putere? Prin acceptarea vietii de adult care prespune o serie de alegeri personale, de decizii.
Daca putem accepta acest fapt cu totul vom deveni oameni liberi, iar daca nu vom accepta ne vom simti intotdeauna victime.
Cand evitam suferinta rezultata din confruntarea cu realitatea, adica cu problema, evitam maturizarea. Apare un blocaj iar acesta duce la boala mintala. Evolutia noastra inceteaza iar spiritul uman incepe sa se miscoreze.
Cum putem calatori mai departe in viata fara sanatate mentala si spirituala?
Pentru a putea trai in aromie cu noi, cu universul trebuie sa infruntam problemele si sa experimentam suferinta. Instrumentele principale pentru a solutiona problemele vietii
- amanarea satisfactiei,
- asumarea responsabilitatii,
- acceptarea adevarului si
- cautarea echilibrului.
Modul de abordare a problemelor vietii depinde de timpul si atentia pe care o investim. Aceasta ideea este foarte importanta pentru ca multi oameni pur si simplu nu isi fac timp pentru a rezolva problemele spirituale, intelectuale si sociale.
Pentru unii dintre noi abordarea rezolvarii problemelor prespune incercarea nerabdatoare de a gasi solutii intr-o clipa. Mai mult fiecare dintre noi nutrim speranta sa problemele se vor rezolva de la sine. Cert este ca problemele nu dispar. Ele trebuie rezolvate altfel vor ramane pentru totdeauna o bariera in calea cresterii si dezvoltarii spiritului.
Inclinatia de a ignora problemele este o simpla manifestare de indisponibilitatii de a amana satisfactia. A ne confrunta cu problemele este dureros.
A ne confrunta cu problemele de bunavoie, din timp, inainte de a fi fortati de circumstante, inseamna unori a lasa la o parte ceva placut sau mai putin dureros pentru ceva mai dureros.
Inseamna a alege sa suferi acum in speranta unei satisfactii viitoare, mai degraba decat sa alegi sa continui satisfactia prezenta in speranta ca suferinta viitoare nu va mai exista.
Problemele vietii nu vor disparea daca nu ne implicam in rezolvarea lor inarmati cu responsabilitate. Avem nevoie sa ne acceptam responsabilitatea pentru o problema inainte de a o rezolva.
Nu putem rezolva o problema spunand „nu este problema mea” sau sperand ca altcineva sa vina si sa o rezolve in locul nostru. Putem rezolva problema doar atunci cand spunem „este problema mea si depinde de mine sa o rezolv”. Dar multi cauta sa evite durerea dand vina pe altii pentru aparitia lor. Prin urmare depinde de alti oameni sau de societate sa imi rezolve aceasta problema.
Spuneam mai devreme ca a rezolva o problema prespune confruntare cu ea care inevitabil produce durere. Durerea apare pentru ca ne confruntam cu realitatea.
Ceea ce este adevarat este real si ceea ce este fals este ireal. Cu cat vedem mai putin clar realitatea lumii, cu atat mintile noastre sunt mai imbatate de falsitate, perceptii gresite si iluzii si ca urmare cu atat suntem mai putin capabili sa determinam cursul corect al actiunilor si sa luam decizii intelepte.
Viziunea noastra asupra realitatii este ca o harta dupa care ne vom orienta viata. Daca harta este precisa vom sti in general unde ne aflam, si unde vrem sa mergem. Daca harta este imprecisa ne vom rataci.. chiar ca multi dintre noi cunoastem aceste lucruri, cei mai multi dintre noi aleg sa il ignore.
De ce? Pentru ca drumul spre realitate nu este usor. Harta de care avem nevoie de a calatori in aceasta viata trebuie sa o facem noi insine ceea ce inseamna efort, iar cu cat vom depune mai mult efort cu atat hartile noastre vor fi mai mari si precise.
Daca ele sunt mici si abia schitate, perspectiva noastra asupra lumii este ingusta si prost directionata.
Procesul activ de mentinere a unei perspective false asupra realitatii constituie fundamentul unor boli mintale. Adevarul sau realitatea sunt evitate atunci cand sunt dureroase. Putem sa ne reviziuim hartile doar atunci cand avem disciplina de a trece prin durere, iar pentru asta avem nevoie de adevar.
Aceasta inseamna ca trebuie sa luam in considerare adevarul, sa il determinam cat de bine putem ca fiind mai important, mai vital pentru interesul fata de noi insine decat confortul nostru, iar disconfortul ca relativ neimportant. Sanatatea noastra mintala este un proces de devotament fata de realitate, indiferent de pret.
Dar ce inseamna o viata devotata adevarului?
Inseamna o viata atent examinata, permanent si nesfarsit. Insasi capacitatea noastra de a gandi si de a ne examina pe noi insine este ceea ce ne face sa fim oameni. In acest fel putem realiza ca sursa pericolului in lume sta mai mult in noi decat inafara noastra.
Majoritatea dintre noi opteaza pentru o viata de onestitate si deschidere limitate, pentru o inchidere relativa ascunzandu-se pe ei si hartile lor de lume. Astfel oamenii deschisi sunt oameni care se dezvolta mereu si pot stabili si mentine relatii mai apropiate decat oamenii inchisi. Pentru ca nu vorbesc niciodata mincinos ei pot fi siguri si mandri ca prin cunoasterea pe care o au nu vor contribui cu nimic la confuzia lumii, ci vor servi ca sursa de iluminare si clarificare. Se pot bucura de liberatea totala de a exista si nu vor simti nevoia sa se ascunda. Nu au nevoie de efoturi pentru a construi noi minciuni care sa le acopere pe cele vechi si nu isi vor risipi timpul pentru a-si acoperi urmele si mentine aparentele. Ei sunt cei care vor desoperi ca energia necesara pentru autodisciplina este mai mica decat cea pentru a tine secrete. Cu cat o persoana este mai onesta cu atat ii va fi mai usor sa continue sa fie onesta. La polul opus cineva care minte va avea nevoie din ce in ce mai multa nevoie sa minta iarasi. Oamenii devotati adevarului traiesc in deschidere, iar prin exercitiul curajului de a trai in deschidere se elibereaza de frica.
Pentru a fi oameni liberi trebuie sa ne asumam responsabilitatea totala pentru noi insine si a refuza responsabilitatea care nu ne aparinte cu adevarat. Pentru a fi organizati si eficienti, pentru a trai intelept trebuie zilnic sa ne amam satisfactia si sa privim totusi cu un ochi spre viitor. Pentru a trai in armonie trebuie sa avem capacitatea de a trai in prezent si a actiona spontan. Toate acestea au ca rezultat obtinerea echilibrului de care avem nevoie.
Fiecare dintre noi trecem prin stadii si crize ale dezvoltarii in viata care sunt problematice si dureroase. Pentru a ne face drum prin ele trebuie sa renuntam la concepte si moduri vechi in care faceam si priveam lucrurile. Astfel vom experimenta fericitul sentiment al renasterii care insoteste tranzitia cu succes la o maturitate mai avansata.