Despartirile sunt dureroase si sentimentele pe care le simtim fata de partenerul pierdut sunt diverse, de la iubire trecem de partea celalata a urii.
Credem ca daca uram partenerul de care ne-am despartit asa scapam si de iubire. Cand de fapt putem trai cu iubirea in suflet chiar daca el nu mai este langa noi.
Cum sa fac sa nu sufar?
Asta este intrebarea frecventa pe care si-o pun cei aflati in pragul despartirii. Ar face orice doar sa nu treaca prin acea perioada de singuratate si lupta interioara.
Despartirea activeaza sentimentul de supravietuire, iar suferinta este asemeni unui pericol. Ceva din noi dispare, ceva din noi pleaca. Este momentul in care ramanem cu noi si cu ceea ce suntem.
- Cat crezi ca vei putea fugi?
- Stii unde vrei sa ajungi?
- Stii cine esti?
Majoritatea dintre noi am trecut prin despartiri si daca ne uitam inapoi care este imaginea pe care o avem despre suferinta?
Eu daca ma uit inapoi imi dau seama ca pentru mine a fost benefica suferinta. Fara ea nu eram unde sunt acum, fara ea nu imi dadeam seama cine sunt si ce doresc de la viata.
Suferinta face parte din viata noastra, iar a evita sa suferi echivaleaza cu „a arunca apa din covata cu copil cu tot”. Este ca si cum ti-ai interzice placerea de a simti ca traiesti.
Mi-a luat timp sa inteleg ca a nega si evita suferinta este daca nu imposibil, cel putin dificil. Si stiti de ce? Pentru ca viata este compusa din bucurii si tristeti, din placeri si dureri. Ele pur si simplu nu pot exista una fara celalata, asa cum nu exista noapte fara zi.
Mai mult, am inteles ca atunci cand evitam suferinta este ca si cum ne-am plange ca suntem oameni. Am invatat ca fericirea nu este permanenta si ca tot ce trebuie sa fac este sa ma bucur ca am avut ocazia sa traiesc si momente de implinire.
A incerca sa eviti suferinta este ca si cum ne-am baga capul in nisip. Ea face parte din viata noastra si atunci cand incercam sa o anulam nu facem decat sa declaram un razboi pe care cu siguranta nu il putem castiga.
Ce putem face? Sa profitam de ea, astfel daca iti vine sa fii trist, lasa-te in voia acestui sentiment. Iti vine sa urli, du-te intr-un loc retras si fa-o. Iti vine sa plangi, fa-o pana simti ca nu mai ai lacrimi.
Suferinta trebuie acceptata si nu respinsa!
Daca pierdem pe cineva este dureros, insa daca stim sa transformam acest fenomen, putem ajunge sa ne mandrim cu el, deoarece face parte din viata noastra, din povestea noastra de viata. Ne-am putea gandi ca am daruit si am primit dragoste si asta este tot ceea ce conteaza.
- A evita suferinta este doar o suferinta in plus!
- Cum putem trece peste suferinta?
Doar trecand prin ea o putem depasi, doar trecand prin travaliul inerent ei. Travaliul doliului de cele mai mult ori nu este acceptat pentru ca asta inseamna sa recunoastem si sa acceptam ca cel care a plecat a disparut pentru totdeauna.
Ne cicatrizam rani, in loc sa ne cufundam in regrete, in loc sa traim suferinta care face parte din viata noastra. Este a noastra, ne ofera sentimentul ca avem ceva al nostru. De cate ori ai simtit ca ceva iti apartine in totalitate?
In loc sa iti negi suferinta, sa iti pui limite si sa iti blochezi trairile, accept-o. Ai putea sa iti spui ceva de genul „ ma iubesc si ma consolez, dar caut motive sa fiu fericit si sa iubesc, o sa investec tot ceea ce am de oferit in altcineva”.
A accepta o despartire inseamna a te abandona unei dureri limitate pe cand a dori sa traiesti in suferinta are urmatorul rationament.
„Daca sunt nefericit atunci voi fi ajutat si iubit mai mult asemeni unui copil”
Unii dintre noi cred ca a suferi le aduce merite, iar asta este doar o atitudine masochista. Ii si auzi spunand ceva de genul „daca ai sti cat am suferit”. In felul acesta ei cred ca daca sufera platesc un pret si asa obtin ce doresc.
Ce ar trebui sa intelegem? Ca uneori putem obtine ce ne dorim fara dureri, suferinta, plansete si pana la urma sa nu uitam ca suferinta este optionala, tine de alegerea noastra.
Doar traind suferinta putem sa o atenuam. Trairea ei ne ofera posibilitatea de a intelege mai bine viata. Ne ofera posibilitatea de a intra in contact cu noi insine, cu nevoile noastre ascune sau negate, cu senimentele negate si frustrarile acumulate
Vrei sa scapi de suferinta? Imposibil de luptat cu ea. De ce? Pentru ca este o lupta din care nu ai cum sa iesi invingator. Cu cat vei incerca sa scapi mai repede de ea cu atat va fi mai puternica.
Accept-o, fa-i loc in viata ta, invata sa traiesti cu ea. Face parte din tine. Poti considera ca este pentru prima data in viata ta cand ai ceva al tau.
De ce nu accepti suferinta? Ce se intampla daca treci prin cea? Ce se intampla daca o lasi sa faca parte din tine? Te temi ca vei muri? Poate fi asta o explicatie.
Iti imaginezi ca vei muri. Opreste-te pentru o clipa si intreaba-te, este frica mea logica? In loc sa te opresti asupra ei, cauta sa o invingi. Mergi mai departe, experimenteaz-o, invat-o, lupta cu ea si cu lucrurile noi ce ti le aduce in cale.
Suntem niste luptatori. Stim sa luptam pentru o relatie, stim sa luptam pentru o slujba mai buna. Stim sa facem orice altceva pentru altcineva. A lupta cu suferinta inseamna sa lupti cu tine si pentru tine. Sunt momentele in care ne intoarcem la noi, in care simtim ca traim cu adevarat.
Chiar daca afara este innourat, soarele este undeva dupa nori…