De ce suferim cand iubim?

De ce suferim cand iubim?

Cand avem intre 20 si 30 de ani nu simtim trecerea timpului. Amanam proiecte, decizii, lasam totul pe maine sau pe altadata. Traim uneori fara un scop anume. De pe o zi pe alta. Alergam de ici colo dupa cate ceva. Cariera, prieteni, relatii, iubire, satisfactii.

Credem in nemurire, timpul este pentru multi dintre noi inepuizabil. Nu realizam ca fiecare deicizie pe care o luam sau pe care o amanam are consecinte asupra vietii noastre. Traim de pe o zi pe alta fara sa ne pese, suntem ca o frunza in bataia vantului.

Ne plangem de relatiile triste si nefericite. Dam vina pe destin, noroc sau blesteme, cand de fapt ar trebui sa ne uitam la ceea ce facem noi insine.

Scumpa femeie, scump suflet, asculta-ma si iti va fi bine. Eu stiu ce spun si am experienta incat sa imi dau seama daca o relatie merita sa depui efort. Crede-ma nu vrei sa ajungi  pe la 35 de ani si sa te uiti in urma si sa iti dai seama ca ti-ai batut joc de tine.

Viata peste prea scurta ca sa ti-o pierzi pe oameni care nu te merita si care isi bat joc de sentimentele tale. Viata este prea scurta, asa ca invata din greselile altora in asa fel incat sa nu le repeti si tu. Invata din greselile altora pentru ca nu ai atat de mult timp la dispozitie sa le faci pe toate si sa inveti singur din ele.

Eu pot sa te ajut, cu conditia ca tu sa vrei sa schimbi ceva. Oamenii apeleaza la psiholog in speranta ca el le va rezolva problemele, sau le va da niste solutii magice ca sa scape de suferinta, de responsabilitate. Nu este asa, oamenii care apeleaza la psiholog trebuie sa fie pregatiti si sa inteleaga unde este si care este cauza problemelor lor dupa care sa actioneze.

Asta trebuie tu sa schimbi si sa intelegi, iar legile Universului te vor rasplati. Invata ce inseamna sa te iubesti pe tine, sa te respecti si atunci Universul iti va livra exact ceea ce simti in interiorul tau. Intelege aceasta lege si viata ta va fi cu totul altfel.

De ce fac eu ceea ce fac? De ce am studiat psihologia, am invatat terapie si sa scriu? Pentru ca imi doresc ca macar o parte din oamenii din jurul meu, din lumea asta sa nu mai faca greselile pe care eu le-am facut. Asta imi doresc si de la tine, sa intelegi ca tu esti responsabila pentru viata ta, deciziile tale, tot ceea ce ti se intampla, Tu alegi scumpa mea pentru tine si nimeni altcineva. Tu decizi ce face parte din viata ta si ce nu, tu alegi sa suferi, tu alegi sa astepti , nimeni altcineva.

Cum sa te fac sa intelegi ca viata are legi, legi care trebuie respectate? Cum? Daca oamenii gresesc, tu nu ii poti opri, tu ai in tine tot ceea ce ai nevoie pentru a actiona spre binele tau. Nimeni niciodata nu va putea sa faca ceea ce tu poti face pentru tine. Nu exista magie in viata.

Nu suntem in filmul Arabela in care invartim un inel pe deget si totul se intampla dupa placul si nevoile noastre. Noi trebuie sa punem mana si sa facem, sa dorim, sa schimbam, sa actionam, sa decidem. Asta inseamna responsabilitate, asta inseamna maturitatea.

Vezi, greseala parintilor este ca nu ne invata sa fim maturi. Ne protejaza de toate pericolele in copilarie. Nu ne lasa sa suferim. Imediat cum suferim putin ei sar cu acadele, bombonele, masini, papusi, jucarii doar ne inghitem plansul si suferinta. Si atunci cum sa stim la maturitate ce inseamna suferinta?

Te-au invatat pe tine parintii ce inseamna sa suferi, sau ti-au spus ei ca viata asta inseamna sa mai si suferim uneori? Unii parinti nici nu merita sa fie parinti, ei nu realizeaza ca de fapt prin prea multa protectie copilul paseste in viata fara nici o idee reala despre ce inseamna viata. Asta trebuie tu sa intelegi, ca suferinta face parte din viata, ca din moment ce ai o relatie trebuie sa fii responsabil, ca trebuie sa te protejezi si sa inveti, nu sa ajungi sa te dai cu capul de pereti cand esti in situatii triste pentru ca nu stii cum sa le faci fata.

Viata este atat de frumoasa. Mie acum uitandu-ma in spate mi se pare foarte usor. Domnule, am ales un baiat. Ok, ne iubim este bine, ne harjonim, ne tucam, ne intalnim, petrecm timp frumos impreuna. Avem o relatie de care suntem mandri, iubire mare ce mai. Este ok, eu ma simt bine el se simte bine.

Dar cand deja incepe cu chestii de genul „ar trebui sa luam o pauza” sau „nu mai stiu ce vreau” sau „poate ar fi bine sa ne intalnim si cu alte persoane”  sau „ma neglijeaza” sau „nu ma suna” sau nu „ii pasa de mine“ nu as mai lupta nici o secunda. L-as lasa in pace, si mi-as vedea de drum. Nu merita.

Poate nevoile lui sunt altele, poate vrea sa guste si alta prajitura. Daca intelegi de la primele semne ca ceva se intampla crede-ma ca nu ai suferi. Ti-ar curge cateva lacrimi pe obraz, si ti-ar trece.

De ce asa de simplu? Pentru ca nu ai luptat, pentru ca ai ales sa ii respecti decizia, pentru ca nu ai investit in cineva care nu merita. Nu cred ca doare atat de mult ca esti respinsa, cat doare ceea ce investesti in acea relatie dupa ce incepi sa fii respinsa. Asta este smecheria, sa nu faci investitii proaste.

Cand faci investiii proaste este ca si cum ai juca la jocurile de noroc si ai pierde mereu. Si te-ai infuria sa joci mai departe pentru a castiga ce ai pierdut, in loc sa stai in prezent si sa ciulesti urechile si sa iti holbezi ochii la ce auzi si ce vezi.

De ce nu le este oamenilor suficient o singura respingere? De ce ai nevoie sa fii respinsa de mai multe ori? Din punctul meu de vedere, cand cineva te respinge o data, este clar mesajul. Si daca o da putin la intors mie tot a respingere imi suna in cap.

Daca cineva te respinge o data, respinsa esti. In mintea ta fileaza beculetele respingerii. Nu il uiti nici pe lumea cealalta. Poate sa vina sa iti spuna „te vreau”, il mai crezi? Nu te indoiesti?

Daca i-ai cerut sa vina o data inapoi si nu o face, dus este. Daca vine o face poate  pentru ca te plangi, ca insisti, poate nu vrea sa fie transant si sa iti spuna in fata „bai tu intelegi ca nu te mai vreau?!”.

Te lasa in schimb sa iti faci iluzii. Nu iti spune nimic, sau poate te suspenda cu „poate” sau „cine stie“, sau „peste ceva timp“, sau „vedem noi“. NU exista asa ceva si tu simti.

De asta sufera oamenii, din cauza confuziilor in care se complac. Stii, cand cineva moare, moare. Suferim o perioada, dupa care acceptam. Stim ca nu mai putem vedea acea persoana, ca nu mai poate fi in viata noastra si ca este undeva in ceruri sau in iad dupa fapte. Asa ar trebui sa fie si in viata.

Domunle, eu nu as lasa pe cineva sa nu imi dea un raspuns sigur si ultim. Asa l-as toca la creieri pana mi-ar spune. Sunt baratorita, suport orice. Te inteleg, poate tu esti mai tanara. Si daca mi-ar spune mi-as vedea de viata mea, cu bune cu rele. Mi-as linge ranile unde nu m-ar vedea nimeni. Asta as face, dar macar stiu adevarul.

Doare, dar este mai bine decat sa fii confuza si in plus ceva tot castigi, Ma vei intreba ce? Timp. Timpul este cel mai pretios lucru pe care il avem. De asta suferim, pentru ca traim in confuzie. Nu stim sigur, ne mai vrea, nu ne mai vrea. Ca jocul cu petalele de flori. Vrei tu sa traiesti asa? Ca o floare si cineva sa rupa din petalele tale asa dupa bunul lui plac? Nu te doare? Tu ai un suflet? Cat crezi ca te vei putea lasa petaluita? 🙂

Scumpa mea, intelege ca sufletul tau plange pentru ca traiesti in nesiguranta, pentru ca tipic pentru barbati este sa te lase suspendata pentru ca poate i se mai „scoala” (sa nu intelegi scoala) pentru tine cand va avea el chef. Inteligenta miscare pentru un barbat.

In mintea lui poate te mai vrea si daca tinem cont de faptul ca barbatii sunt poligami de ce nu te-ar vrea? Insa nu te vrea acum, te vrea cand are el chef. Asta este smecheria. El decide cand se va intampla, daca Doamne Dumnezeule nu i se iveste ceva intre timp sau ce are pe rol nu functioneaza.

Asta este rationamentul lor. Le este frica sa isi asume o decizie finala. Fii atenta ca am spus frica, deci este un las. Daca l-ai lua putin mai tare si ai face ceea ce el face, fii convinsa ca roata s-ar invarti in favoarea ta. Dar nu, el nu iti spune un raspuns final pentru ca ii place cum tu il cauti, cum il jelesti, cum te milogesti.

Ii place. Se umfla in pene, ca un cocos. Cata satisfactie!. Se hraneste emotional cu tine, intelegi? Tu ii intretii nivelul si cresti nivelul de serotonina. In mintea lui isi spune „mama, uite ce ma crea asta“. Si se lauda la prieteni si la cine mai apuca „bai ma vrea una, este diperata“. Si tu suferi? Asta este adevarul.

Stii ce as face? L-as lasa in pace, dar nu pe moment, pentru totdeauna. NU m-as mai obosi nici sa ii trimit un mesaj. Crezi ca merita?  Cati centi costa un mesaj? De ce sa nu folosesc acei bani pentru mine sau pentru un altul care merita mesajele mele?

Asta nu inseamna sa fii rea, ci sa stii sa iti aperi interesele si nevoile. Atunci cand investesti in cineva si acea persoana nu iti raspunde, este ca ci cum ai merge sa cumperi ceva, dai banii vanzatorului la magazin si nu primesti nimic in schimb. Se face ca a uitat ca i-ai dat bani, se uita la tine si iti rade in fata „cum, mi-ai dat mie ceva?

In relatii, investitiile partenerilor trebuie sa fie egale, nevoile partenerilor trebuie sa fie la acelasi nivel, nu unul mai sus si celalalt mai jos. Daca tu esti mai jos este ca si cum ai fi un animal care primeste de la stapan doar resturile. Iti place aceasta imagine?

• Cum te vezi tu pe tine?
• Cine esti tu? Cum doresti tu sa fie viata ta?
• Cum vrei tu sa fie relatia ta?
• Cum vrei tu sa fie barbatul cu care vrei sa te iubesti? Ce stii tu despre iubire?
• Ce inseamna pentru tine iubirea?

Intreaba-te si scoate caietelul si scrie draga mea. Daca la scoala mergi fara lectiile facute, esti mustruluita sau iei o nota proasta. de ce crezi ca in viata este altfel?

Si te rog sa plangi, stii de ce? Tu plangi pentru tine, nu pentru el!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Crede-ma pe cuvant! Suferi pentru tine, pentru greselile si deciziile tale. Daca luam decizii proaste viata noastra devine din ce in ce mai grea. Ca atare te incurajez sa iei mereu decizii pentru tine, pentru viata ta, pentru nevoile si dorintele tale in acord cu ele.

Vorbeam zilele trecute cu o cunostinta la telefon. O femeie, octogenara care mi-a transmis un mesaj pe care nu am cum sa il ignor si cu aceasta ocazie ti-l transmit si tie. Cat oi fi eu de psiholog am incredere in mesajele pe care mi le transmit oameni cu experienta de viata. De fapt experienta de viata este cea mai buna facultate de psihologie pe care o poate face cineva. Dar sa revin, mesajul ei pentru mine a fost „IUBESTE-TE PE TINE!.

Crezi sau ai impresia ca greseste? Are dreptate?