Care sunt problemele noastre „de toate zilele?”
Care este principalul nostru motiv de suferință?
Încă nu te-ai convins că IUBIREA este cea mai mare problemă a oamenilor? Încă nu te-ai convins că asta este principala cauză din care oamenii suferă?
Iubirea, firar ea să fie de iubire, ea ne dă vietile peste cap și ne mănâncă zilele și sufletul. Doamne și când mă gândesc că de fapt IUBIREA este cel mai frumos sentiment pe care cineva poate să îl aibă vreodată în viața asta. Ea este cea care ne înalță, ea este cea care ne vindecă, ea este cea care ne dă viața, ea este cea care ne face fericiți. Iubirea și doar ea.
Și cum se face că suferi din iubire?
Cum se face că tocmai iubirea ne face să trăim cele mai triste momente?
Paradoxal, nu-i așa? Suferim din iubire? Tânjind dupa ea în fiecare moment, mai puțin atunci cand ne este foameJ.
Și acum de ce? De ce acest sentiment care ne înalță, de fapt ne coboară?
Daca este să mă gândesc la toate cele pe care le-am trăit aș putea scrie un roman. Dar pentru că știu că lumea nu prea are răbdare acum (e criza!) o sa încerc să scriu la subiect.
Pîi iubirea doare pentru că nu știm să o trăim. Ea nu este hranită cu iubire așa cum peștii mănâncă pești pentru a supraviețui, ea este hrănită cu iluziii. Ce poate fi mai trist decât atât?
Doi oameni încep o relație. Bazele acestei relații, este iubirea. Trăiesc împreună, împart patul, se iubesc, fac planuri, după care la un moment dat unul dintre ei simte că iubirea a dispărut. Unde e? S-a dus, s-a consumat(ca și hârtia igienica de la toaletă). Nu te mira, așa este. Știi tu ceva din lumea asta care nu se consumă? Știi tu ceva care ține o viață? Iubirea este un sentiment. Nu ai cum să o comanzi, nu ai cum să îți spui „mi s-a terminat iubirea mă duc să cumpar ceva iubire” sau „nu mai am iubire, mă duc să iau de la vecini, poate au ei mai multă”. Înțelegi? Ea s-a dus!. Nu spun că nu se poate să revină, dar acea relație nu va mai fi niciodată la fel. Și aici vreau să mă refer la relațiile în care chiar nu se mai poate face nimic. Chiar e dusă! Înțelegi? Cu tine vorbesc. S-a terminat la fel cum se termină o facultate,( de asta o fi zis Freud ca iubirea dureaza 3 ani?) un liceu, la fel cum toate sunt trecătoare, însăși viața este trecătoare. Daca vei înțelege asta, că iubirea uneori se termină, viața ta va fi mai simplă și mult mai frumoasă. Nu-i așa că lucurile simple sunt uneori mai frumoase?
De ce cauți să crezi în iluzii de genul „nu pot crede că s-a terminat!”. Atâta timp cât vrei crede asta nu faci altceva decât să te blochezi asemeni unei roti. Poți merge mai departe așa?
Hai să te întreb altceva Tu știi, cândva te-ai nascut? Dar știi că va veni o vreme când vei muri?
Tu știi că există alb, dar că există și negru?
Tu știi că există sus? Dar știi că există și jos?
Tu știi că există noapte?
Dar știi că există și zi?
Cunoști toate aceste polarități? Și dacă știi că ele există, de ce nu vrei să accepți și te încăpătânezi să crezi în iluzii de genul „iubire veșnică, iubire fără limite”,”iubire la comanda”.
Ca urmare, dacă vrei să fii fericit și să te bucuri de iubire, că asta este până la urmă cel mai important, renunță la ILUZII.
Da, iubirea este și va exista întotdeauna, însă ea nu este vețnica și pentru totdeauna. Ea se termină, la fel ca orice alt lucru pe care îl folosești. Diferența e că alte lucruri îți poți cumpara la loc, însă iubirea nu ai cum. Oricât te-ai chinui tu, oricâte mătănii ai face, oricât te-ai ruga la doamne-doamne, la stele și la ce o mai fi pe lumea asta. E ca și un mort, înțelegi? Un om care moare, moare. Pleaca pentru totdeauna din viața noastră. Ce putem face? Să îl întoarcem înapoi? Știi tu pe cineva care a reușit să întoarcă pe cineva din groapa?
La fel e și cu iubirea, ea are uneori drumul ei. Știu doar că avem multă iubire în noi. Îmi place foarte mult, am auzit aceste cuvinte, mi-au și fost spuse și le-am simțit „dacă ai ști câtă iubire am în mine și nu am cui să o dau!”. Am trăit și eu astfel de sentimente, știu cum este. Dar cel care simte asta s-a gândit vreo clipă că poate căuta pe cineva căruia să-i ofere iubirea? Orice, nu contează. Nu doar oamenii pot primi iubirea. O putem oferi oricui. De ce să o blocăm, ea trebuie să curgă. Eu fiind în această situație am căutat soluții. Și ce credeți că am găsit( eram singură)? Mi-am luat o pisică. Nu râde sau fă-o. Ești liber să faci ce simți. Cei care pleacă lasă un gol în noi. Acest gol trebuie umplut.
Am început să-i ofer iubire pisicii mele, ea mie. Am deblocat energiile și ele pe mine. Apoi am ales să iubesc natura, stelele, soarele, anotimpurile, florile. Tot ceea ce mă înconjoară, natura, păsările și toate buruienile și scaieții. Stiu, sună bizar și poate ți se pare anormal. Însă ce este pe lumea asta normal? Ce credem noi este normal și eu cred că așa trebuie să fie.
Deci, suferim din iubire pentru că noi credem că cineva este obligat să ne dea iubire. De zici că iubirea se dă pe abonament pe viață. De ce nu mă mai iubește? De ce s-a terminat? De ce te miri? A expirat cartela, nu mai are, are pentru altcineva. Și gata. Dar tu poti să ai în continuare, iubire pentru cel care a plecat, nu te oprește nimeni.
Cineva care suferea că a fost părăsit, dar o iubea în continuare m-a întrebat „ ce să fac? Să șterg tot ce am cu ea?”. Cum să faci asa ceva, i-am raspuns eu? Nu din contra, priveste pozele ce le ai cu ea, uite-te la toate. Iubeste-o! De ce vrei să scoți din suflet pe cineva? Nu înțelegi că e ca și cum ai încerca să îți scoți o măsea sau un dinte sănătos? Cel care pleaca face parte din noi și din viața noastră cât timp vom trăi. De asemenea putem iubi pe cineva atâtă timp cât vrem, nu este condiționat nimic din acest punc de vedere. Cine ne poate spune ce să facem cu sentimentele noastre? Nimeni, ele sunt gestiune proprieJ. Le dăm cui vrem și simțim, ele sunt responsabilitatea noastră. La fel ca și banii din portofel. A încerca să luptăm cu sentimentele noastre e ca și cum am lupta cu soarele. Putem noi să-i spunem soarelui să nu mai răsară? Sau să plece când ne săturam de el? Nu, este normal. La fel am putea gândi și despre sentimentele noastre. Cum este un om fără sentimente? Gol cred, însă atunci nu cred că se mai numește om, ci robot. Îți place să fii un robot? Atunci vei trăi ca un robobot.
Cum e cu iubirea până la urmă? Sper că nu te-am zăpăcit de cap. Deci:
- iubirea vine, te lovește, te năucește, însă la fel cum a venit poate plecat
- iubirea veșnica poate fi trăită doar în mintea ta sau in filme. Nu neg că poate dura toata viața, însă acestea sunt cazuri excepționale, pe cale de dispariție (ca florile de colț)
- iubirea nu vine singură, ea vine la ofertă cu ura, la fel cum plăcerea vine cu durerea
- daca s-a terminat, foarte rar iubirea poate reînvia (și Isus a zis că revine)
Ai grijă cu ce iluzii te hrănești. Ai putea să te îmbolnăvești, să faci intoxicație sau să SUFERI. Eu doar te atenționez, ce faci tu cu viata ta este treaba ta.
Iubește orice doar iubește