Aparitia unei sarcini intr-un cuplu este un moment critic care presupune evaluarea posibilitatilor si prioritatilor fiecruia dintre cei doi parteneri.
Analizand aspectele vietii de cuplu, partenerii pot decide daca este momentul potrivit pentru a avea un copil. Nasterea unul copil determina schimbari de rol in viata fiecaruia dintre cei doi.
Cum să iți dai seama daca iubitul tău poate fi un tată model?
In timp ce femeile sunt mai incantate de dorinta de a avea un copil, de maternitate datorita predispozitiei genetice, barbatii sunt cei care fug de acesta responsabilitate.
In timp ce femeile sunt dispuse sa faca schimbari in viata lor pentru a primi copilul, barbatii reactioneaza de regula prin refuz.
- Il vreau pe el…
- Vreau un copil de la el…
- Cum fac sa il leg de mine?
Foarte multe femei folosesc copilul ca si moneda de schimb, ca si o modalitatea de a “incalta” un barbat pe romaneste. Forteaza casatoria folosind sarcina, santajul emotional.
Se folosesc de copil si se agata de el in speranta ca partenerul se va hotara in acest fel cu privire la casatorie. Altele cred ca nasterea unui copil le va oferi posibilitatea de a-si imbunatati si revitaliza relatia.
Sunt femei care manipuleaza in acest fel partenerul, folosesc adevarate strategii convinse ca aparitia copilului va “lega” partenerul de ele sau de relatie definitiv si irevocabil pe viata.
Ce se intampla?
Nici una dintre aceste strategii nu iti asigura succesul daca relatia nu este construita pe temelii puternice, nici una dintre aceste strategii nu iti asigura fericirea langa cel pe care il doresti. Nici macar un copil nu poate face asta.
- Cate cupluri nu s-au despartit in ciuda acestui fapt?
- Cati copii nu raman fara parinti din neglijenta?
- Este egoismul solutia fericirii?
- Poate un copil sa garanteze drumul celor doi parteneri pana la moarte?
Vestea ca partenera este insarcinata il poate pune pe barbat in dificultate. Primul lucru pe care il face de regula este sa respinga sarcina si sa-i solicite sa faca avort.
De regula femeile care folosesc astfel de strategii de manipulare il pun pe barbat in fata faptului implinit. Adica sunt foarte directe spunand ceva de genul “sunt insarcinata si pastrez copilul, nu ma intereseaza parerea ta”.
Parerea partenerului conteaza?
Pentru mine a contat. Puteam sa fac copii, insa nici o clipa nu m-am gandit sa fac acest lucru fara ca partenerul meu sa fie de acord.
Nu mi s-a parut corect sa decid singura pentru viata unui copil si mai ales sa tin pe cineva langa mine in acest fel. Un copil trebuie sa apara pe lume din dragoste, din dorinta ambilor parteneri.
Imi pare rau si ma doare, am renuntat la a deveni mamica chiar daca imi doream acest lucru. Normal ca am suferit si chiar daca imi doream sa am un copil simteam ca nu sunt pregatita, nu ma simteam responsabila la fel cum nici el nu era. Nu m-am gandit doar la mine, m-am gandit si la partenerul meu.
M-as fi simti groaznic sa fac acest lucru, doar pentru ca eu imi doream. Probabil as fi trait toata viata cu acest sentiment de vinovatie ca am facut doar ce am vrut eu fara sa imi pese de partenerul meu si mai ales de copil.
Cum credeti ca se simt copii care la un moment dat afla ca nu au fost doriti, ca au fost o greseala sau ca s-au nascut din dorinta egoista a mamei si nu au fost doriti si de catre tata?
Credeti ca este nevoie sa li se spuna asta? Va spun eu ca nu, copii simt asta.
Ei sunt cei care suporta consecintele actiunilor noastre.
O buna prientena la varsta de 23 de ani a ramas insarcinata dupa o incercare a de a revitaliza relatia cu partenerul ei.
S-au despartit insa ea si-a dat seama ca nu poate trai fara el, ca el este barbatul cu care vrea sa isi traiasca viata, ca pe el il vrea tatal copilului ei.
Si-a dorit sa fie din nou impreuna cu el, cu toate ca el deja era intr-o relatie cu altcineva. Insistand a reusit sa il aduca din nou langa ea, dupa care ea a ramas insarcinata intentionat.
Partenerul ei nu a fost de acord sa tina sarcina si cum de regula se intampla in astfel de situatii a inceput sa o acuze ca l-a maipulat, ca a ramas insarcinata intentionat, ca sigur copilul nu este al lui. In ciuda eforturilor lui de a o convinge sa faca avort ea nu a ascultat. Si-a dus sarcina mai departe.
Mult timp a suportat reprosuri din partea lui pe care nici pana acum nu le-a uitat si nici nu cred ca le va uita vreodata.
Stiu caz in care partenerul si dupa zece ani de casnicie i-a reprosat sotiei ca “stiu ca ai ramas incarcinata ca sa ma prinzi”. Nici nu vreau sa ma gandesc ce as simti daca partenerul meu mi-ar reprosa asta.
Decizia de a da nastere unui copil in astfel de situatii iti ofera doar salvare de moment. Unele femei se folosesc de copil doar pentru a-si safisface capriciul spunandu-si “asa va sta langa mine, nu va pleca, nu isi poate lasa copilul”. Nu este nici pe departe asa.
Chiar stiu barbati care care au fost in astfel de situatii. Da, au rezistat, insa nu mai mult de un an, dupa care si-au vazut de viata lor.
Ele au ramas cu copilul. Unii tati isi indeplinesc rolul de tata si dupa separare, altii uita cu desavarsire de copil.
Unele mame raman singure toata viata, altele din dorinta de a avea un partener uita de copil pe motiv ca au probleme si nu au timp sa se ocupe de el.
Il plaseaza in ingrijirea parintilor sau bunicilor si isi vad mai departe de viata lor. Un alt partener, un alt copil, un alt tata, un alt barbat manipulat. Repeta tiparul din disperarea de a fi alaturi de cineva.
Stiu femei care in ciuda faptului ca isi doresc un copil foarte mult si chiar daca ani la rand nu au ramas insarcinate refuza sa apeleze la tehnici de feritilitate doar pentru ca ele cred ca asa trebuie sa se intample. Considera ca a da nastere unui copil este un dar de la cel de sus si ca nu ele sunt responsabile pentru asta. Se lasa in grija destinului.
Chiar daca sunt incurajate de cei din jur sa foloseasca produse care sa-i stimuleze fertilitatea refuza sa faca acest lucru. Sarcina pentru ele in acest caz este una fortata.
Se gandesc ca poate spiritual vorbind partenerul actual nu este cu adevarat barbatul cu care se potrivesc si daca ele nu raman insarcinate este pentru ca asa trebuie sa fie. Isi mangaie suferinta gandindu-se ca “cel mic nu este pregatit sa vina”. Sufera in tacere, fara a forta lucrurile, infrangandu-si egoismul si dorinta de maternitate, adevarata dovada de iubire si respect fata de partener si viata lui.
Ce ar trebui sa faci?
Analizeaza situatia chiar daca frica ca il vei pierde te indeamna sa fortezi lucrurile in favoarea ta. Gandeste-te in primul rand la acel copilas, la acea fiinta. Fii rationala si da dovada de maturitate.
Fii sincera cu tine si evita sa negi ca fiinta pe care ti-o doresti vine pe lume din iubire. Constientizeaza ca este vorba doar de dorintele tale ascunse. Gandeste-te ca daca este sa fie al tau va fi.
Daca tu crezi ca el va sta cu tine doar pentru ca il responsabilizezi fortat te inseli. Fiecare este liber sa decida pentru viata lui asa cum doreste. Acorda-i acest drept celui de langa tine.
Accepta ca daca un barbat isi doreste un copil cu tine o va face fara sa fie impins, pur si simplu te iubeste, vrea sa fie cu tine, vrea un copil cu tine, isi doreste sa fii mama copilului sau.
Accepta realitatea ca cel pe care tu il doresti nu este pregatit pentru a deveni tata. Decide ca un copil trebuie sa vina pe lume din dorinta ambilor parteneri
Cred ca a lasa lucrurile la voia intamplarii este o dovada de iubire si respect pentru cel de langa noi.
Chiar daca a fi egoist nu este un lucru rau, cred ca a da nastere unui copil doar pentru a ne satisface o dorinta fara ca ea sa fie acceptata de cel de langa noi este o dovada de imaturitate.
Putem fi egoisti atunci cand vine vorba de propria persoana, insa cand este vorba de o viata, de viata propriului copil avem datoria sa gandim mai profund la consecinte. Un copil nu ne responsabilizeaza doar pentru moment. Este o responsabilitate pentru toata viata.
Intreaba-te “sunt pregatita pentru asta?”, “este el pregatit de fi tata?”, “ care este motivul pentru care imi doresc un copil?”
Inainte a a lua astfel de decizii gandeste-te la copil, la viata lui, la ce iti doresti pentru el si cum vrei sa traiasca.
Deciziile se afla intotdeauna in mana noastra, important este sa stim ca avem posibilitatea de a alege.