Te urasc din tot sufletul, meu striga cu patima o frumoasa roscata catre fostul ei partener. Eu sincer nu credeam ca voi putea auzi asa ceva din gura ei, pentru ca imaginea pe care si-au construit-o este accea de cuplu ideal, de nedespartit,
S-au iubit, au petrecut clipe frumoase impreuna si intr-un final s-au despartit. Pentru ceea ce el a facut sau i-a facut el merita ura ei. Doamne cata patima in modul de exprimare. Mi s-a facut frica si in acelasi timp am simtit mila pentru ea, stiind si gandindu-ma unde pot duce aceste cuvinte si cat va avea de patimit pentru ca simte asta.
Ura pe care o indreptam catre alta persoana este de fapt ura pentru propria persoana. Din cauza ca nu am avut suficienta putere sa oprim pe celalalt sa ne raneasca si nu am avut curajul sa punem capat relatiei cand un lucru rau s-a intamplat, ajungem sa ne uram pe noi pentru slabiciunile noastre.
Crezi ca daca simti ura pentru el se schimba ceva?
Partenerul nostru se comporta asa cum ii permitem. Daca acceptam anumite comportamente, cuvinte sau situatii, el simte ca nu avem limite Celalalt ne simte slabiciunile si incearca sa profite de situatie. Simte ca tu il iubesti si pentru asta crede ca il vei ierta oricum? De ce nu? Nu asta am invatat? La bine si la greu?! Pana moartea ne va desparti?! Iubirea iarta orice?!
Motivul pentru care unii oameni vin in terapie este “celalalt”. Cat este sedinta de lunga vorbesc despre partener. Celalalt este responsabil pentru toate problemele din relatie. celalalt este nesimtit, prost crescut, batut in cap, iresponsabil, nu este in stare sa aiba o relatie, nu stie sa ofere, nu stie cum sa se poarte, nu ne face cadouri, este nespalat, neglijent….(da,da,cam asta aud). Doar celalalt are o problema si tu te-ai hotarat sa mergi la terapie pentru a-i rezolva problem lui. Sa se poarte cuviincios si sa te iubeasca asa cum tu simti, doar pentru ca tu asa vrei.
Daca mergi la psiholog pentru a-i rezolva problemele partenerului, este ca si cum ai merge la medic in numele partenerului tau si ai incerca sa il faci sanatos, fara ca el sa fie prezent. Cine are de fapt o problema? El sau tu?
Te-ai gandit ca de fapt cel care trebuie sa se schimbe este cel care plateste sedinta?
Imagineaza-ti un lucru. Ti-ai cumparat o pereche de pantaloni in urma cu ceva ani. Si intre timp ai pus cateva kilograme pe tine sau ti-ai dat seama ca ai depasit masura. Ai papat mai multe sarmalute decat trebuia. Acum vrei, fie sa largesti pantalonii, fie s-ai lungesti sau sa-i stramtezi.
Trebuie sa mergi la croitor. Si ce faci? In loc sa mergi tu iti trimit partenerul. Lui sa-i ia masuratorile croitorul. Hai ca imi vine sa rad, nu ti se pare ca este ilogic ceea ce citesti? Cum sa faca cineva ceva pentru tine ceea ce tu insuti trebuie sa faci? Cum sa determine schimbari in celalalt cand el nu este prezent? Nu isi poate spune punctul de vedere, nu poate fi confruntat, nu se poate apara. Psihologul nu este un judecator, nu are cum sa evalueze o persoana la fel cum un inculpat este judecat si condamnat in lipsa.
Oamenii cred ca mergand la psiholog afla “smecherii” prin care il pot determina pe celalalt sa fie asa cum ei isi doresc, ca mai apoi sa fie dezamagiti cand terapeutul le cere sa vorbeasca despre ei.
Terapeutul, ii cere clientului in astfel de momente sa vorbeasca despre el. Pune intrebari in asa fel incat sa il determine pe client sa se intoarca catre el.
Am inteles, spune terapeutul, imi dau seama ce te framanta, dar hai sa ne intoarcem la tine, ce imi poti spune despre tine. Clientul se socheaza! Ce? Despre mine? A….iiiii…..pai sa vedeti…da…e despre mine? Eu vreau doar sa stiu cum pot sa il determin pe iubitul meu sa faca ce vreau eu, in asa fel ca relatia sa fie asa cum „trebuie sa fie“ si asa cum am invatat eu ca trebuie sa fie.
Am avut o clienta care a venit la mine cu lista subiectelor pe care dorea sa le vorbeasca cu mine.
Si pentru ca nu funtioneaza sa il schimbi pe celalalt, facand totusi sedinte de terapie, incepi sa il urasti si pe terapeut. Terapeutul este prost, nu este bun, i-am dat o caruta de bani si nu mi-a fost de folos. Si mergi la altul si tot asa. Urasti mai multi odata ca asa ura se imparte la mai multi si este mai usor de suportat.
Problema nu este la ceilalti, este la tine. Indreapta-ti atentia catre tine. Sa incerci sa te cunosti, sa stii care iti sunt limitele, sa stii ce vrei, ce poti accepta, care sunt lucrurile peste care poti sa treci si sa stii sa pui capat unei relatii atunci cand inca exista ceva frumos intre tine si partenerul tau, in asa fel incat sa nu ajungi sa urasti tot ceea ce te inconjoara. Sa blestemi viata si pe dumnezeu ca nu-ti scoate norocul in cale. Sa ajungi sa te intrebi de ce vecina de la etajul 6 (daca ai) are tot ceea ce isi doreste si tu nu.
Daca nu pui capat unei relatii cand vine timpul ajungi sa urasti. Crezi ca il urasti pe celalalt, dar de fapt te inseli. In adancul sufletului tau te urasti pe tine. Ura indreptata impotriva celuilalt este de fapt ura indreptata impotriva ta.
Crezi ca merita?
Sentimentul de ura este ca otrava. Produce ravagii in corpul si mintea ta. Cand urasti pe cineva este ca si cum ai lua carbuni incinsi cu mana ta pe care sa-i oferi celuilalt. Cine se arde primul?
Orice sentiment pe care il traim si simtim inseamna energie si noi oamenii suntem energie. Daca asta este ceea ce simti, iti dai seama ce transmiti celor din jurul tau? Iti dai seama cam care sunt oamenii pe care tu ii atragi? Asta pentru ca ceea ce noi simtim in interior se reflecta in exterior. Oamenii, evenimentele si situatiile sunt de noi insine create, de gandurile si trairile noastre. Si atunci te miri ca atragi parteneri nepotritivi? Ca viata ta este o succesiune de ghinioane si traume si ca suferintele se tin lant?
Iubirea se poate transforma in ura, Este adevarat si pe de alta parte omeneste. Dar si ura se poate transforma in iubire. Daca se poate intr-un sens, de ce nu s-ar putea si invers? Si asta este cea mai inteligenta varianta pe care eu insami o cunosc.
Fiecare dintre noi am urat la un moment dat pe cineva Este normal, dar nu prea mult timp. Rana se vindeca, daca o lasi sa se inchida. Urand pe cineva alegem sa nu ne vindecam niciodata.
In loc sa il urasti, ce ar fi daca i-ai da drumul sa plece? Ce ar fi sa simti compasiune pentru celalalt si sa intelegi ca el atat stie sa faca, asta este felul lui de a fi, de a iubi, de a darui?
Si daca partenerul nu mai este, de ce alegi sa il urasti? Nimeni si nimic nu te poate impiedica sa iubesti pe cineva, chiar daca nu mai este cu tine il poti iubi de la distanta.
Spune-mi ce gandesti ca sa iti spun cum va arata viata ta!
Gandurile si trairile noastre ceeaza realitatea in care traim, iar sufletul nostru ia in timp culoarea gandurilor noastre. Daca tot timpul gandesti negativ, daca sentimentele si trairile tale sunt de frecventa joasa, daca viata este de cacat (da, este e o expresie frecvent folosita) ce culoare va avea sufletul tau in timp?
Princiupiul de baza al Terapiei Cognitiv comportamentale este Ganduri-Emotii-Actiuni. Ceea ce gandim, determina ceea ce simtim si modul in care gandim si simtim influenteaza noastre viitoare.
Potrivit lui Brian Weiss, un renumit psihiatru, cercetator si terapeut care studiaza de peste 40 de ani principiile reincarnarii si practica terapie prin regresie, la sfasitul vietii, fiecare dintre noi ajungem in fata unui juriu spiritual. Va trebui sa dam socoteala pentru felul in care am trait.
Acest juriu este cel care stabileste felul in care va fi viata noastra viitoare. Daca nu devenim constienti de greselile noastre, in viitoarea reiuncarnare vom trai la fel. Asta inseamna ca plecam din aceasta viata cu lectiile neinvatate. Cine-i nebun sa repete aceleasi greseli?
Tot el spune ca de fapt scopul vietii noastre este ca pana la sfarsitul ei sa invatam ce inseamna bunatatea, compasiunea si iubirea neconditionata.
Ca atare, gandeste, simte si actioneaza pozitiv. Doar asa vei putea atrage experiente frumoase, iar viata ti se va parea frumoasa, daca nu chiar magica.
Cu drag
Nicoleta Moreira da Silva