Ascultam dimineata o emisiune la Radio Zu in care oamenii care au povesti de viata interesante sunt invitati sa le impartaseasca.
Un barbat care a plecat de la vârsta de 14 ani de acasa, si-a continuat liceul intr-un alt oras, dupa ce a terminat liceul a plecat sa lucreze pe vas si a vazut jumatate din aceasta lume. Satisfactia lui a fost umbrita la un moment dat de o boala si anume a aflat ca are o tumoare pe creier de care trebuie sa se opereze. S-a intors in tara, s-a operat, dupa operatie s-a reangajat, iar dupa 5 ani a aflat ca aceeasi operatie facuta cu 5 ani in urma trebuie repetata. A trecut peste operatie cu bine, si-a reluat activitatea, iar in prezent este vicepresedinte la o societate.
Un al caz interesant este al unui barbat care a stat 10 ani in inchisoare pe nedrept, a ispasit pedeapsa, iar in prezent are propria firma cu noua angajati.
Emisiunea continua cu cazul unui barbat care a fost condamnat cu suspendare pentru furt. Familia nu a putut suporta dezamagirea si rusinea provocata, si l-au renegat. El si-a croit viata singur, are o familie, un copil si lucreaza in vanzari. Este satisfacut de viata pe care o are. Cu familia vorbeste, insa foarte rar.“
Un alt caz interesant relatat este cel al unui tanar, caruia sansele de supravietuire i-au fost minime datorita unei complicatii la creier. Medicii l-au transportat dintr-un oras in altul si un drum pe care trebuiau sa il faca practic in 1,30 de minute l-au facut in 3.30 de minute, in conditiile in care tatal tanarului se ruga de soferul ambulantei sa se grabeasca. A fost salvat ca prim minune, iar mai tarziu el a optat sa salveze alte vieti, devenind sofer pe o ambulanta.
Acestea sunt niste exemple de oameni care in ciuda traumelor si suferintelor prin care au trecut au reusit totusi sa razbeasca. Cum? Prin ce minune? Nimeni nu stie. Cert este ca ei se bucura de viata. Au ales sa traiasca frumos chiar daca destinul nu le-a fost la un moment dat prieten bun.
- S-au simtit iubiti de Dumnezeu?
- Au avut parte de o revelatie?
- Ceva din interior le-au ghidat gandurile?
- Cineva a facut o magie?
Nu stiu si sincer si eu ma minunez de rezultate. Cred cu tarie ca in momentele grele nimic nu a mai contat pentru ei. Dorinta de a invinge boala, de a trai cred ca a fost imbold pentru ei.
Ce vreau eu sa scot in evidenta prin acest articol este de ce ajung oamenii sa se imbolnaveasca si care este cauza psihica care sta la baza problemelor grave de sanatate.
UMBRA, este acea parte intunecata din noi insine, concept descris de Jung. Este acea parte intunecata din care fac parte ganduri negate sau inaccesibile care sunt respinse in inconstient. Sunt acele pulsiuni, dorinte, trasaturi, ganduri si trairi emotionale pe care le ascundem de ceilalti si chiar de noi insine. Ele sunt acele ganduri despre noi care ne fac sa ne simtim vinovati. Aspecte pe care le negam si care ne fac sa ne simtim neacceptati.
In timp toate aceste parti ale umbrei noastre sunt trimise prin reprimare in inconstient. Credem din toata inima ca ele vor ramane acolo. Din pacate ele se acumuleaza si incep sa dea cumva pe dinafara. Cum? Se vor vedea in atitudinile si interactiunile noastre, in viata si gandurile noastre.
Devenim astfel niste papusi care suntem conduse asemeni unei jucarii. Dintr-o data ajungi si te intrebi „oare ce a fost cu mine?“ sau „ nu ma recunosc“, sau „parca nu am fost eu“.
Oricat am incerca, umbra nu poate fi tinuta prizoniera in inconstient, chiar daca suntem inclinati sa credem asta. Ea este asemeni unui monstru infometat, care tanjeste sa iasa din cusca sa se hraneasca.
Nu cred ca acest concept de umbra nu iti este necunoscut. Multe carti de specialitate, mai nou si spiritualitate vorbeste despre magia integrarii ei in viata noastra si ca daca oamenii ar sti sa faca asta ar intelege ca de fapt Umbra nu ne aduce deservicii si doar beneficii.
Ei, Umbra este un adevarat Magician in viata noastra daca stim sa o folosim. Chiar Debbie Ford vorbeste foarte pe larg in cartile ei „UMBRA“ si in „Partea intunecata a cautatorilor de lumina“ despre aceasta comoara de care nu avem idee ca se afla in noi.
Dar pentru a o integra in viata noastra avem nevoie de a ne accepta limitele. Asta creste sansele de a ne asimila umbra. In momentul in care acceptam ca ea face parte din noi, energiile umbrei pot fi investite in actiuni pozitive.
Pentru a integra aceasta parte avem nevoie de curaj care pleaca din dorinta de a evolua.
Capacitatea de a ne accepta umbra este o dovada de sanatate psihologica si fizica, pentru ca intre corp si psihic exista o foarte stransa legatura.
Cand ceva se intampla in psihicul nostru, corpul ne semnalizeaza. El este cel care ne atrage atentia asupra noastra.
Daca umbra nu este acceptata, ea isi face de cap. Incepe si se exprime singura, nu doar in psihic ci si in corp. Corpul este acea parte a fiintei noastre care se sacrifica pentru noi.
Fricile, complexele sau frustrarile noastre cauta sa iasa la suprafata. Resentimentele intense si ura tin neaprat sa se exprime. Si cum altfel? Iau forma unor boli sau tulburari organice.
Migrene, tulburari, ameteli, palpitatii pana la cancer este de fapt chipul umbrei. Durerea fizica este cea care ne trage semnalul de alarma pentru ca toate bolile sunt manifestari ale umbrei.
Pulsiunile nu pot fi reprimate decat pe timp limitat. Ele vor cauta o modalitate sa se descarce.
Fiecare dintre noi avem o limita, iar cand limitele ne sunt depasite apare boala.
Cazurile prezentate la inceptul articolului sunt sugestive in acest sens. Ele arata cumva drama unor oameni care au depasit boala si care au reusit in viata pentru ca au integrat acea parte urata, hidoasa de care tuturor ne este frica. Un cancer, o boala grava dispare si se poate vindeca doar daca oamenii schimba ceva. Doar daca au acceptat UMBRA lor si au integrat-o.
In fata bolii s-au dezgolit si au privit viata cu lumina.
S-au acceptat in totalitate si-au vindecat conflictul interior careia nu mai reuseau sa-i faca fata.
Vietile noastre se schimba atunci cand ne acceptam asa cum suntem. Ele capata un alt curs si se imbunatatesc. De ce? Pentru ca partile din noi pe care le negam ne aduceau in viata noastra exact acei oameni care sa ne arate ceea ce era de fapt in interiorul nostru si noi respingeam.
Cand acceptam umbra suntem intregi. Nu mai suntem jumatati in cautarea vesnica a jumatatii. Suntem completi. Fara umbra este ca si cum ne-am folosi un picior sau doar o mana, un ochi in loc de doi sau o singura ureche.
In relatia de cuplu acceptarea acestei parti intunecate ne ofera o experienta indedita, o relatie completa, pentru ca noi devenim completi. Ceea ce ne deranjeaza la partenerul de cuplu, defectele lui sunt de fapt propriile noastre defecte.
Daca te trezesti sa ii reprosezi partenerului tau ceva, imediat indreapta-ti atentia catre tine.
Esti un iresponsabil! Unde esti tu iresponsabila?
Nu esti in stare de nimic! Ce nu esti tu in stare sa faci?
Esti un lenes! Tu cand esti lenesa?
Opreste-te pentru o clipa si intreaba-te ce te deranjeaza la partenerul tau si vei intelege ce ai de acceptat la tine. In momentul in care acceptarea va fi completa, vei simti. Ceea ce tu ai integrat nu se mai manifesta in atutudinea si comportamentul tau. Relatia fie va continua si va fi una intensa si armonioasa, fie intelegi ca nu va potriviti si alegi sa pui capat, chiar daca iti iubesti partenerul. Realizezi ca nimeni nu te poate opri sa il iubesti, chiar daca nu mai esti cu el, de la distanta. Iubirea este a ta, iti apartine si o dai cui doresti. Sunt alegerile tale.
In relatia de cuplu sau in viata in momentul cand intalnim o anumita persoana de care nu ne place, ce trebuie sa ne atraga atentia nu este ceea ce spune, face ci sa ne intrebam pe noi insine de ce ni se intampla asta, pentru ca inseamna ca acolo avem ceva de acceptat.
Nu te minuna de oamenii pe care ii intalnesti si care te dezamagesc. Ei apar cu un scop in viata ta. Daca intelegi ca ei sunt doar ghizi pentru tine simte-te binecuvantat. Altii isi petrec o viata intreaga intrebandu-se de ce se intampla anumite lucruri si la fel mor.
Cand iti accepti in totalitate defectele si calitatile, viata ta va fi plina se mister. Nu vei mai avea nevoie de oglinzi. Stii si esti constient la fiecare pas unde ai de lucrat. Si asta nu este minunat?
Toti suntem la fel, oameni. Toti suntem imperfecti. Toti suntem din acelasi aluat, doar femeie si barbat.
Cred si sustin ca iubirea este cea care vindeca. Cea mai importanta este iubirea de sine. Ea inseamna acceptare in totalitate. Ea este cea care ne impinge catre totalitate. Iubire de sine, de viata, de Dumnezeu si ceilalti.
Iubirea este centrul Universului. Legea care face armonie, echilibru, adica fericire. Dar tot la iubire ajungem pentru ca fericirea are in centru iubirea…
Tu ce ai in centrul tau?